După un post îndelungat, cu războiul la doi pași și mii de refugiați care și-au părăsit țara, creștinii au înțeles mai bine ca oricând că singura și cea mai de preț cale către Dumnezeu este iubirea de aproapele.

Și parcă mai mulți ca niciodată s-au îndreptat în acest an către biserici, fie din apropiere, fie din mănăstiri, pentru a primi împreună vestea Învierii Domnului.

În Biserica ”Sfântul Vasile cel Mare” din curtea Spitalului Mavromati din Botoșani, credincioșii au început să se adune încă de la ora 23.00. Vârstnici, părinți cu copii mai mari sau mai mici, pe ici, pe colo câte un angajat al spitalului. La ferestrele unității sanitare, chipuri pline de speranță murmură neauzit, dar cu speranță, ”Hristos a Înviat”.

”Nu doar am comemorat, nu doar am celebrat formal aceste zile mari și sfinte – Săptămâna Sfintelor Pătimiri – ci am urmat pe Mântuitorul Hristos ca și cum, noi acum fiind uniți cu El prin botez, ni le-am asumat, ca și cum noi înșine am fost condamnați, prinși, bătuți, schingiuiți, răstigniți, și am trecut pe sub Sfântul Epitaf, icoana punerii în Mormânt a Mântuitorului, ca și cum simbolic, tainic, ne-am îngropat. Căci noi, da, am primit viața Lui Hristos de când ne-am născut… Să rămânem cu cel pe care L-am urmat. Bucurați-vă, spune Domnul chiar când a înviat din morți”,

a rostit părintele Petru Chirvase, de la Biserica ”Sfântul Vasile cel Mare”.

Într-un număr mult mai mare s-au strâns creștinii și la Biserica Vovidenia. Cu coșurile aliniate în așteptarea sfințirii bucatelor, credincioșii au participat cu răbdare la slujba Învierii, în ciuda vremii răcoroase și sub amenințarea picăturilor de ploaie.

”Mulțumim Lui Dumnezeu că a îngăduit să participăm cu adevărat la această minune a Învierii. Mai știți la începutul pandemiei cum păzeau porțile cimitirelor, cum nu am avut voie în biserică? Acum, cu războiul acesta de lângă noi, cine știe ce o mai fi! Dar atâta vreme cât putem merge la Înviere, să mărturisim credința noastră, și să aprindem lumânare la morminte, înseamnă că încă suntem bine. Ne rugăm în primul rând pentru pace, apoi pentru sănătate, pentru copiii și părinții noștri”,

spune o botoșăneancă venită să ia Lumina Sfântă la Biserica Vovidenia.

Despre război și despre nădejdea în vremuri mai bune a vorbit și Mitropolitul Teofan în mesajul către credincioși, dar și despre implicarea fiecărui creștin în ajutorarea celor aflați în suferință:

”Sărbătoarea Învierii Domnului, pe care o prăznuim astăzi, aduce în faţa noastră bucuria biruinţei lui Hristos asupra morţii. Această bucurie este însoţită anul acesta de îngrijorarea legată de războiul din vecinătatea ţării noastre, dar şi de nădejdea venirii unor vremuri mai bune. Atenţia ne este îndreptată spre cei aflaţi în luptă fratricidă, spre cei care suferă, spre mai marii lumii, nutrind în sufletele noastre speranţa ajungerii la o înţelegere şi la reaşezarea păcii. În acelaşi timp, mulţi dintre noi ne întrebăm: Eu ce fac în această situaţie? Cum mă implic? Am eu vreun rol în toată această dezlănţuire a răului? Primul gând ne duce, cu siguranţă, spre refugiaţii pe care îi putem ajuta. Şi se cuvine să le mulţumim celor ce şi-au deschis inima şi casa pentru cei care au călcat pragul ţării sau pentru cei aflaţi în zone de război”.

IPS Teofan a mai vorbit despre responsabilitate și despre asumare.

”Desigur, conducătorii popoarelor au rolul lor foarte important pentru tot ceea ce se întâmplă în lume, dar şi noi, creştinii, avem responsabilitatea noastră şi încă una deosebit de mare”.

”Lumina Învierii lui Hristos să pătrundă până în ungherele cele mai adânci ale ființei noastre, să alunge de acolo întunericul și să ne scoată la liman. Bucuria Sfintelor Paști să cuprindă tot mai multe inimi și suflete. Bucuria cea adevărată, izvorâtă din puterea Crucii, să ajungă şi la cei întristați de lângă noi sau din îndepărtări, dăruindu-le un strop de mângâiere, o rază de nădejde şi puterea de a merge mai departe”.