Unul dintre cele mai vechi cursuri de apă ale Moldovei, râul Cacaina, trecea chiar prin mijlocul târgului Botoşanilor. În urmă cu mai bine de 100 de ani, râul a dispărut, odată cu un pod de piatră care-l traversa, ridicat de domnitorul Moldovei, Mihail Sturdza, scrie Adevărul.
Artera principală a municipiului Botoşani este astăzi Calea Naţională, cu infrastructură rutieră şi pietonală, străbătând oraşul de la un capăt la altul. În urmă cu 150 de ani, acolo unde astăzi circulă autoturismele, se putea merge doar cu barca. Prin apropierea centrului, vechiului târg al Botoşaniului, atestat la începutul secolului al XV-lea, trecea iniţial un râu. Misteriosul curs de apă, în jurul căruia ar fi fost fondat Botoşaniul, de către armeni şi români, a dispărut la sfârşitul secolului al XIX-lea fără urmă, împreună cu un misterios pod de piatră care în perioada comunistă a dat numele unui restaurant.
Vechea biserică armenească de pe fosta uliţă a armenilor din Botoşani, despre care istoricii cred că a fost ridicată la 1350, arată că vechiul târg al Botoşaniului a fost locuit încă din secolul al XIV-lea, fiind unul dintre cele mai vechi târguri din Moldova.
Aşa cum o arată şi descoperirile arheologice, uliţa armenilor, centrul comercial al oraşului şi mai apoi „zona industrială” a târgului medieval, plină de cuptoare de reducere a minereului, dar şi de cuptoare pentru olărit, se afla în apropierea unui râu. Mai mult decât atât, se bănuieşte că vechiul oraş medieval a fost ridicat pe malurile acestui râu, reprezentând principala sursă de apă, fiind alimentat de numeroase pâraie subterane.
Nu este cunoscută denumirea râului medieval, dar se presupune că Târgul Doamnei, aşa cum era numit Botoşaniul în Evul Mediu, fiindcă avea o curte domnească locuită de soţiile şi fiicele domnitorilor Moldovei, dar şi fiindcă le asigura veniturile, era amplasat pe malurile acestui râu vechi şi misterios. Era străbătut de punţi din lemn şi cel mai probabil era străbătut cu luntrea, fiind considerat un râu domnesc la fel ca şi târgul.
Se bănuieşte că străbătea o porţiune din Calea Naţională de astăzi şerpuind până în apropierea bazarului. Istoricii bănuiesc că a reprezentat principala sursă de alimentare cu apă atât pentru animale dar mai ales pentru nevoile industriale. În orice caz, deservea hanurile armeneşti, la care trăgeau negustori mânând cirezi întregi de vite sau oi, Botoşaniul fiind principalul popas din nordul Moldovei pe drumul ce lega Marea Neagră de târgurile Poloniei şi de Marea Baltică.
„Pârâul trecea pe lângă actualul Teatru „Mihai Eminescu”, pe Calea Naţională, şi se termina într-o zonă mlăştinoasă în zona intersecţiei din apropierea bazarului. Aceste pârâu a existat cu siguranţă, este atestat din punct de vedere istoric”, spune istoricul botoşănean Gheorghe Median.
