În tradiţia românească sărbătorile de iarnă se deschid cu tăierea porcului, care are loc de Ignat. Ritualul tăierii porcului are o încărcătură deosebită pentru român, momentul acesta “se consumă“ ca simbol al belşugului de peste an, al bunăstării, şi reprezintă bucuria aşteptării Sfintelor Sărbători de Crăciun cu masa plină. Pomana porcului este semnul generozităţii noastre. Fie omul cât de sărac, tot îşi doreşte să aibă de Sfintele Sărbători masa îmbelşugată şi o bucată de friptură de porc printre bucate.
Sunt multe societăţi şi companii private care îşi recompensează angajaţii în preajma sărbătorilor cu prime pentru “porc”. Aceste gesturi se întâmplă însă din ce mai rar. De-o bună bucată de timp tradiţiile noastre îşi pierd din consistenţă, iar unele dispar. Omul simplu nu are nici o vină, acesta este pregătit să păstreze cu sfinţenie lucrurile moştenite, vinovaţi sunt cei care sunt puşi să conserve tradiţiile. Ştiu, pare ciudat ce spun, dar poate că şi masa de Crăciun reprezintă o oglindă a modului cum suntem conduşi. Se pare că doar în perioada interbelică tradiţiile noastre s-au consolidat, bogăţia creează şi-un sentiment al împlinirii spirituale, toate manifestările ce vin din ancestralitate, pe structura fiinţei noastre naţionale, sunt rodul unor trăiri intense şi încărcate cu fel de fel de simboluri. Dacă e să privim atent la tradiţiile noastre din nopţile de Crăciun şi la cele din noaptea de Sfântul Vasile vom remarca diversitatea de obiceiuri, fiecare în parte antrenează spiritul locului, al regiunii respective.
În perioada comunistă multe dintre tradiţiile noastre au dispărut sau, pur şi simplu, au intrat într-un soi de conservare forţată la nivelul subconştientului colectiv. Tot ce ţinea de credinţă era trecut sub semnul “nelegiuirii”, fiind interzis. Comuniştii au încercat să-l omoare pe Moş Crăciun şi să-l înlocuiască cu Moş Gerilă. N-a fost să fie. Un singur lucru au uitat, faptul că spiritul este mai presus decât orice fel de ideologie. La fel a fost şi cu ritualul tăierii porcului, această tradiţie era cât pe ce să se piardă din cauză că acest animal era crescut sub controlul statului şi românul nu prea avea “acces” să-i deguste carnea. Acum Europa ne obligă să-l tranchilizăm înainte de a-l înjunghia.
Ce-i drept, pentru mulţi dintre noi porcul a devenit o fantomă, îi zărim carcasa atârnând pe rafturi, dar când să pui mâna pe ea se îndepărtează, numai banul ţi-o poate atrage în cuptor. Cam toate statisticile vorbesc de-o reducere a consumului de carne de porc în ultimii ani, cu toate că cea mai bună pasăre tot porcul rămâne. Dacă vom fi conduşi ca-n ultimele două şi unu de ani, prevăd că vom consuma carne de porc numai în momentul când acesta va zbura. În anul acesta de criză românul s-ar mulţumi doar cu urechile şi codiţa porcului, numai că mai sunt multe gospodării unde şi astea lipsesc de pe masă în noapte de Crăciun.

Lucian ALECSA