Puţini sunt cei care ajungând în politică şi reuşesc să amprenteze prin personalităţile lor un segment de timp pentru care apoi istoria să-i „memoreze”. Sunt mulţi cei care impresionează pe moment, de obicei atunci când sunt pe val, dar după ce trece fluxul sunt înghiţiţi de uitare. Dintre preşedinţii postrevoluţionari doar doi vor fi reţinuţi în analele istorie, e vorba de dalmaţianul bolşevic Ion Iliescu şi de impulsivul matelot Traian Băsescu, cu bunele şi cu relele lor vor învinge timpul, pe când perioada lui Emil Constantinescu, cu certitudine,  va fi dată  uitării, geologul nu s-a remarcat cu nimic în cei patru ani de mandat.
În cele două decenii de democraţiei au trecut pragul politicii mii de indivizi, însă cei care au lăsat ceva urme în mentalul nostru colectiv pot fi număraţi pe degete. Până când şi într-un spaţiu mai restrâns, precum judeţul nostru, se întâmplă acelaşi lucru, au fost câteva zeci de botoşăneni în Parlamentul României, dar memoria noastră n-a reţinut decât vreo trei-patru nume. Cu siguranţă, figura guşterului (atenţie, e o specie aparte, e galben şi nu verde!)  Florin Ţurcanu va intra în circuitul mental al locuitorilor acestor ţinuturi ca simbol al incompetenţei, obrăzniciei şi prostiei. Liviu Câmpanu va ieşi din politică pe uşa din spate, după cum s-a manifestat în permanenţă, lovind-şi colegii doar şmechereşte. Costică Macaleţi nu-i decât un fleţ care va avea soarta lemnului de esenţă moale. Cătălin Buhăianu impresionează doar prin înălţime, mă refer la aspectul fizic, şi mai puţin prin ceea ce face pentru cetăţenii din colegiu, iar Stelică Strugaru e în plină agitaţie psiho-motorie. Cât despre senatorul Gheorghe Marcu nu pot spune decât că e insignifiant, după câteva mandate de parlamentar şi cele câte funcţii de primă mărime avute la nivel local, nimic n-a lăsat în urmă, se învârte în jurul propriei axe precum un maidanez în jurul cozii mârâind a pustiu în toate părţile. Nae Rebenciuc, zis şarpele cu ochelari, îşi consumă energia ca prim sforar al judeţului, cică este tăcut şi extrem de veninos în afaceri. Aşa o fi.
Oare va mai exista pe lista viitorilor candidaţi pentru alegerile parlamentare din 2012 vreun individ dintre aceştia? Eu, unul, nu cred, nu va avea curajul vreun  lider de partid să mai rişte cu asemenea cadavre politice. Paradoxal, lui Costică Conţac mulţi i-au cântat prohodul, dar uite că în primăvara aceasta a început să reînvie ( ptiu, doar nu-i ghiocel!), parcă odată cu gropile din asfalt, chiar dacă şoferii din întreg judeţul îl ţin numai în înjurături. Uneori nici nu mai ştii cum să priveşti politica, o fi chiar atât de perversă?
Lucian ALECSA