FC Botoșani s-a întâlnit luni seară cu Poli Iași într-un meci care a contat pentru etapa a 17-a din Superligă. Scorul final a fost de 1-1.
Politehnica Iași a obținut luni seară, la Botoșani, al cincilea punct pe teren străin din acest campionat, trupa antrenată de Emil Săndoi remizând, 1-1, cu echipa locală FC Botoșani.
Dacă în (multe) alte meciuri, Poli a obținut punct(e) ca urmare a gradului foarte ridicat de șansă, egalul din nordul Moldovei a fost (cel puțin) just. Ba chiar, după cum a spus Săndoi, mult mai lucid în ieșirea declarativă de după meci față de alte episoade din trecut, dacă o echipă ar fi trebuit să fie declarată învingătoare, aceasta ar fi trebuit să fie cea ieșeană, scrie Ziaruldeiasi.ro.
Fraza poate fi argumentată nu doar de aspectul jocului, cu o posesie incredibilă a oaspeților, 59%, deși Poli nu excelează la acest capitol, ci și, printre altele, de o eroare gravă de arbitraj.
Ieșenii spun că Politehnica a fost privată de un penalty în minutul 43, când Matricardi l-a faultat clar pe Kamberi în careu, verdict dat și de fostul arbitru FIFA Marius Avram, analistul Digi Sport. Iar dacă arbitrul Flueran nu a avut cum să vadă clar infracțiunea, faptul că arbitrul VAR Iulian Dima nu a intervenit este nescuzabil. Iar dacă mai amintim și că liniile trasate din camera VAR, care au generat golul FC din minutul 29, anulat inițial de asistentul Mitruți, par ciudate, este limpede că Iașul are de ce să se plângă la acest capitol. Chiar dacă un penalty poate fi ratat…
Revenind la statistică, Politehnica a fost superioară și la alte capitole, nu doar la posesie. Iașul a șutat mai mult (13-8; 4-3 pe poartă), a pasat mai mult (503-329; 391-228 la pase precise), a atacat mai mult (57-36), a avut mai multe cornere (5-4).
Totuși, Poli a reușit egalarea abia în minutul 84, și atunci ca urmare a unei gafe mari de portar, lucru cauzat de două elemente: posesia a fost, des, oarbă, fără grad consistent de penetrare a defensivei adverse și, implicit, periculozitate (în prima repriză au fost ZERO șuturi pe poartă!), viteza de joc a fost, des, scăzută.
Acest lucru s-a datorat, în primul rând, faptului că atacul a stat doar în doi oameni, Roman, în sfârșit implicat, și Gheorghiță, activ și pe dreapta, și pe stânga și precis la reluarea de la gol, din centrul careului. În rest, Tailson a fost modest, mai ales la finalizare, iar Kamberi – fad. Firesc într-un asemenea tablou, Iașul a avut doar o ocazie, bara lui Roman, după un șut din afara careului, mult prea puțin în raport cu dominarea totală.
Rămânând la capitolul ofensiv, trebuie remarcat faptul că Săndoi a mutat iarăși târziu, abia în minutul 75 prima dată!, când a intrat atacantul Harrison în locul unui închizător, Gouet, și V. Gheorghe în locul lui Tailson, ultima fiind o mutare post pe post. Asta deși era limpede că atacul Iașului, dus în doar patru oameni (la fel ca Gouet, Bordeianu a stat retras, preferând doar lansările lungi, fundașii laterali au urcat rar), este bont.
Mai trebuie precizat faptul că revenirea imediată la modulul 4-2-3-1 după egalare, când atacantul Kamberi i-a lăsat locul unui închizător, Marchioni, mutare inversă față de Gouet – Harrison, și ultima rocadă, tot defensivă, Ștefanovici – Roman, spune clar că Săndoi s-a mulțumit cu un punct la Botoșani.
Asta deși senzația, permanentă, a fost că Politehnica poate mai mult.
Două au fost cauzele care pot genera regrete în vestiarul ieșenilor. În primul rând, Botoșani a fost o palidă umbră a trupei care a bătut FCSB joia trecută, când elevii lui Liviu Ciobotariu au alergat extraordinar. Consumul din restanța amintită a lăsat urme adânci în tabăra gazdelor, care au fost palide, botoșănenii compensându-și neputința de a alerga prin faulturi, raportul acestora fiind incredibil. Astfel, gazdele au faultat de 13 ori, iar oaspeții doar de cinci!
În al doilea rând, Iașul a etalat o dăruire peste cea etalată în ultimele meciuri, Politehnica împingând meciul în față din primul până în ultimul minut.
Click AICI pentru continuarea articolului
(Foto: Fotbal Club Botoșani)
