Ştim bine, de multe ori gândurile de mărire pot întuneca şi minţile cele mai luminate, mai ales că dl Dolineaschi deja se vede mâna stângă a lui Victoraş Ponta, cea dreaptă fiind Liviu Dragnea. Miky Şpagă, nimeni altul decât maestru său în arta dedublării, i-a urat succes, dar nu înainte de a-i face un portret romanţat hiperbolizându-i tuşele de politician
PSD-ul nu se dezminte, e puiul natural al defunctului PCR. Este de ajuns să fi tras cu ochiul la ceea ce s-a întâmplat la Conferinţa Judeţeană a PSD Botoşani şi vei găsi foarte multe similitudini între ce era odată şi ceea ce s-a întâmplat pe 14 aprilie în sala mare a „Teatrului Mihai Eminescu”. În faţa invitaţilor nu s-a proiectat decât piesa scrisă cu câteva luni înainte de ideologii partidului, fiecare actoraş politic a venit cu rolul învăţat, cei cu vechime în politică şi-au interpretat partiturile cu profesionalism, alde Dolineaschi, Mihăilescu, Vâzdoagă sau Portariuc, mici bâlbe au existat în alocuţiunile „trufandalelor”. E drept, n-au prea fost sesizate de auditoriu înfierbântat. Dar mai ştii, la cât de dibaci sunt pesediştii în arta manipulării, s-ar putea ca şi unele mici ezitări să fi fost înscrise în scenariu. Suntem în Postul Mare, minciunile au curs gârlă. Votul a fost în haită, cu unanimitate pentru preşedinţi, organizatorii nici nu s-au obosit să tipărească buletine de vot, fiului iubit al organizaţiei a fost ales prin ridicarea mânuţelor, precum era odată la şcoala de activişti. Asta zic şi eu disciplină de partid, mai-mai să atingă recordul peneliştilor de acum o lună, care l-au votat pe Crin cu 103%. Asta s-a vrut, asta s-a obţinut, navetistul Andruşka e cel mai tare din parcare. Iaca, a preluat frâiele partidului prin vot democratic, până acum îl deţinea testamentar de la cumătrul Ghiţă Marcu. În cuvântul de mulţumire dl Dolineaschi a ţinut să sublinieze importanţa „firului roşu comun” ce traversează fiecare conştiinţă pesedistă. Zău? Am aflat că pe dl preşedinte îl frisonează un gând, acela de a nu i se urca şefia la cap. Sunt convins, fiind un intelectual subţire şi un fin psiholog, domnia sa se cunoaşte îndeajuns de bine încât să realizeze că trambulinizarea de care a avut parte a fost una nenaturală şi cu proptele de la centru. Ai lui colegi, chiar şi cei care l-au aplaudat frenetic pentru victorie, vor fi cu ochii pe el. Ştim bine, de multe ori gândurile de mărire pot întuneca şi minţile cele mai luminate, mai ales că dl Dolineaschi deja se vede mâna stângă a lui Victoraş Ponta, cea dreaptă fiind Liviu Dragnea. Miky Şpagă, nimeni altul decât maestru său în arta dedublării, i-a urat succes, dar nu înainte de a-i face un portret romanţat hiperbolizându-i tuşele de politician.
Acelaşi film a fost şi cu alegerea primarului de Botoşani, Ovidiu Portariuc, al doilea om în partid. Noul-vechiul preşedinte Andrei Dolineaschi, când a fost să-l prezinte pe candidatul la funcţia de preşedinte executiv a alunecat niţel în spaţiul metafizic antrenând în al său discurs steril şi cuvântul „transcende”. Oricât de doct ar fi încercat să fie, a dat-o cu bâta în baltă, folosirea acestui cuvânt, mai ales într-un context politic, pică rău, sună ca nuca-n perete, are un aer de blasfemie. Totuşi, pun această gafă pe seama oboselii şi emoţiilor.
Din partea aliaţilor de la guvernare n-a fost în sală decât liberalul Şoptică Costel, care a şoptit ceva despre realizările USL, scăpând şi două propoziţii … detensionate despre situaţia tensionată existentă între cele două partide. Deputatul de Darabani n-a venit cu nici un mesaj din partea liderului liberal, ar fi fost firesc să fi transmis cel puţin o interjecţie. Cu siguranţă, dialogul dintre cele două partide va fi reluat cât de curând, Florin Ţurcanu va continua să-l ia la ţintă pe Ovidiu Portariuc, iar acesta îi va răspunde în dodii sau cu lehamite.
Lucian ALECSA
CITEŞTE ŞI:
 PSD Botoşani, un partid de 7 miliarde în care morala este împărţită de Răzvan Rotaru, sora lui Conţac şi fiica lui Vâzdoagă