«Câteva momente am avut impresia că vorbeşte Florin Ţurcanu de la Suliţa care-şi citeşte dizertaţia în scopul promovării celui de-al treilea „masturbat”. În acest mod nu face decât să-şi deconspire limitele şi să-şi evidenţieze frustrările».

Lumea politică este lumea lui Goliat, este spaţiul de manifestare a păgânismului, lumea celor fără de Dumnezeu. Nu o spun ca pe o metaforă, cu fiecare zi politicienii noştri nu fac decât să confirme această aserţiune. De curând  partidele ce compun arcul USL au trecut prin congrese, am urmărit discursurile liderilor acestor formaţiuni politice, ei bine, cei trei „muşchetari” au avut acelaşi discurs, au existat mici nuanţe doar în exprimarea răutăţilor, au fost asemenea unor războinici de lut ţintuiţi în nimicuri perisabile care la prima intemperie dispar. M-a mirat prezenţa lui d’Artagnan - Oprescu, care s-a vrut şi el un mare războinic, şi tot atipic ca până acum. Ce, n-a construit el Naţional Arena cu milioanele noastre care mâine - poimâine poate fi folosită pentru orice fel de circ politic, pentru că numai fotbal nu se poate juca pe el! Cât despre şoseaua suspendată s-a prefăcut că plouă. „Războinicii” nu şi-au încrucişat săbiile pentru binele ţării, n-au suflat nici un cuvânt despre ceea ce vor face pentru prosperitatea cetăţenilor, sunt fixaţi doar spre cei de la putere şi în special spre Traian Băsescu, numai că acesta este în „en garde”.
Crin Antonescu a fost şi de data aceasta jenant, de vreo patru anişori fierbe în suc propriu, nu-l vede în faţa ochilor decât pe diavolul Băse; dacă se schimbă vremea în ţară sau în lume, preşedintele-i de vină, dacă-i cutremur în Japonia tot locatarul Cotroceniului este arătat cu degetul. Discursul său nu-i departe de acela  a unui paranoic; este repetitiv, lipsit de coerenţă, iar cât despre logică, nici vorbă. Zău, câteva momente am avut impresia că vorbeşte Florin Ţurcanu de la Suliţa care-şi citeşte dizertaţia în scopul promovării celui de-al treilea „masturbat”. În acest mod nu face decât să-şi deconspire limitele şi să-şi evidenţieze frustrările. Ce credibilitate poate avea un asemenea politician în faţa poporului?
Ciudat, Victor Ponta s-a vrut a fi un aisberg, a intenţionat să-i lovească pe cei de la putere şi nu în ultimul rând pe preşedinte cu aşchii de gheaţă, numai că i se cam topeau în gură. Copilul de curte al lui Adrian Năstase nu are „sânge în instalaţii” pentru a fi un politician de drum lung, gâfâie înainte de-a pleca în cursă. Această caracterizare nu-mi aparţine, îi aparţine chiar unui pesedist de-al său. Victoraş trepidează din momentul în care Mihai Răzvan Ungureanu l-a trimis la şcoală, e foc şi pară pe tot ce întreprind cei de la putere, asta după ce în prima fază se declara prieten cu premierul. Atitudinea lui nu face decât să confirme faptul că tot ce mişcă în spaţiul politic stă sub semnul preacurvii.
Reprezentantul PC s-a comportat ca un pisoi de lapte cu ochii încă împăienjeniţi, a mieunat după cum i-a transmis motanul Felix. Trăim în ţara bramburelilor fără egal, poporul nu mai contează, politicienii îşi fac mendrele defulându-şi frustrările, balcanismul ne-a atins fiecare celulă. Vin alegerile, e timpul ca în ceasul al doisprezecelea să ne deşteptăm!
Lucian ALECSA
CITEŞTE ŞI:
 SCRIE SCRIITORUL de un primar animal politic : Năpârlirea de primăvară