Sute de kilometri de conducte pentru irigaţii au dispărut după revoluţie la Botoşani, fără ca cineva să plătească pentru asta. Aflate în patrimoniul fostelor CAP-uri şi IAS-uri, acestea s-au furat odată cu desfiinţarea fostelor cooperative şi întreprinderi agricole. Nici un botoşănean nu a fost condamnat pentru lipsurile masive din reţelele de irigaţii. „Oamenii au încercat să tragă foloase prin vînzarea acestor ţevi” 20.000 de hectare de teren agricol erau irigate înainte de decembrie 1989, pe tot cuprinsul judeţului. Astăzi, la aproape 20 de ani de la revoluţie, suprafaţa udată artificial s-a redus la numai 750 de hectare, adică mai puţin de 5%. Cum s-a ajuns aici? Simplu: marea parte a reţelei a fost furată. Existau două tipuri de reţele: supraterane, gestionate de fostele cooperative agricole şi subterane, de care răspundeau atunci ca şi acum „Îmbunătăţirile Funciare”. Din prima categorie mai sunt funcţionale doar două reţele. Este vorba despre cele din comunele Curteşti şi Conceşti, care irigă aproximativ 750 de hectare. Despre restul sistemului care măsura sute de kilometri, nimeni nu ştie unde a ajuns. „Atunci după revoluţie preşedinţii de CAP-uri erau fugăriţi cu furci şi topoare, credeţi că îl mai interesa pe el ce se va întîmpla cu aceste sisteme de irigaţii?”, întreabă retoric Florin Asaftei, director ANIF. O comună în care funcţiona una dintre cele mai dezvoltate reţele era Răchiţi, pe teritoriul căreia se afla staţia de pompare de la Cişmea. Ca şi în alte localităţi, se ştie că acestea au fost furate, dar nu se ştie de către cine.„Într-adevăr, acele sisteme de irigaţii au dispărut în totalitate, în opinia mea personală eu susţin ideea că au fost furate, dar nu pot declara nimic oficial în acest sens şi nu ştiu dacă a fost cineva tras la răspundere, însă în condiţiile în care populaţia judeţului dar şi a comunei Răchiţi este una săracă, la modul cel mai sigur, oamenii au încercat să tragă foloase prin vînzarea acestor ţevi sau conducte, pentru un ban în plus”, susţine Toader Buliga, primarul comunei Răchiţi. Cîţi kilometri de conducte au dispărut la Răchiţi, nu se ştie, lucru valabil pentru întreg judeţul. „Îmbunătăţirile Funciare” nu ştiu ce conducte mai au A doua mare categorie de sisteme de irigaţii erau cele subterane. Deşi acestea aveau şi au un stăpîn clar, Agentia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare (ANIF), conducerea acesteia nu are idee cît din ceea ce funcţiona în 1989, mai există şi acum. Revoluţia a găsit Botoşaniul cu 600 de kilometri de conducte îngropate în pămînt, iar ce a mai rămas din acestea reprezintă un mister, chiar şi pentru şefii ANIF. „În prezent nu se cunoaşte cîţi kilometri de conductă au mai rămas, cert este că am avut circa 600 de km îngropaţi în pămînt, conductele astea nu sunt practic nişte tuburi, sunt tronsoane îmbinate pe mii de kilometri, în funcţie de structura zonei şi a solului, nu ştim cu exactitate cît a mai rămas în prezent din acestea”, afirmă Florin Asaftei, director ANIF. Potrivit unor estimări optimiste ale acestuia, ar mai trebui să existe în jur de 80% din totalul de ţevi subterane. Cu alte cuvinte, în cel mai bun caz, ar fi dispărut „doar” 120 de kilometri de conducte. Unul dintre motivele pentru care s-a ajuns într-o asemenea situaţie derivă din faptul că aceste sisteme nu sunt practic păzite de nimeni în prezent. Dacă pe vremea comuniştilor supravegherea acestora intra în atribuţiile de serviciu a unor agenţi hidro răspîndiţi pe toată suprafaţa judeţului, acum ele sunt lăsate de izbelişte. Şi asta deoarece din cei peste 600 de angajaţi pe care ANIF îi avea pe atunci, au  rămas mai puţin de 50. De-a lungul timpului, agenţia a primit mai multe sesizări de la agricultori care ar fi semnalat furturi de reţele subterane de pe propriile suprafeţe de teren. Practic hoţii săpau şanţuri şi sustrăgeau conductele. Chiar şi în aceste condiţii, în ciuda plîngerilor despre care şefii ANIF susţin că le-au făcut la poliţie, nu s-a găsit nici măcar un vinovat. Astfel, ţevile ajungeau să fie utilizate ca tuburi pentru podeţe sau fîntîni, dar şi ca burlane pentru scurgerea apei de ploaie de pe case. Şi valoarea exactă a pagubelor este una necunoscută. Se ştie doar că, de exemplu, un motor de la o staţie de pompare are o valoare care trece de 12.000 de lei. Sute de kilometri de conducte furate, nici un vinovat Procurorii botoşăneni au avut în lucru după revoluţie dosare privitoare la furturi din sistemul de irigaţii, însă nici la nivelul Parchetului nu se ştie prea clar care a fost finalitatea lor.„După cîte îmi amintesc eu, imediat după revoluţie au fost înregistrate astfel de reclamaţii care au ajuns în atenţia procurorilor, însă nu ştiu ce s-a mai întîmplat cu ele, cert este că în prezent nimeni nu mai reclamă astfel de furturi, pentru că sistemele de irigaţii au dispărut deja”, a declarat procurorul Aurel Simion, purtător de cuvînt al Parchetului de pe lîngă Tribunalul Botoşani. Acesta a mai spus că, de ani buni nu a mai avut astfel de dosare pe rol. Lipsa irigaţiilor, dramatică pentru agricultura judeţului Dispariţia sistemului de irigaţii din Botoşani are consecinţe dramatice. O confirmă din plin o situaţie pe care Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală (DADR) a trimis-o la finele lunii septembrie ministerului de resort. Potrivit acesteia, seceta a afectat aproape în totalitate culturi precum porumb, floarea soarelui, soia, sfeclă de zahăr, legume, cartofi şi plante de nutreţ. Este vorba de o suprafaţă totală de peste 47.000 de hectare, iar valoarea totală a pagubelor se ridică la uriaşa sumă de 74 milioane de lei noi. „De acest fenomen de secetă prelungită nu am mai avut parte de aproximativ 20 de ani, este o secetă chiar mai profundă decît în primăvara, atunci am avut o rezerva de apă în sol, însă acum avînd în vedere vara foarte calduroasă care s-a manifestat în această perioadă, lipsa apei din sol se manifestă în mod foarte pregnant”, declara în septembrie Claudiu Adăscăliţei, pe atunci director DADR. Singurul cîştig a fost că, în urma adreselor trimise de DADR, ceea ce ar trebui să aducă o serie de ajutoare guvernamentale agricultorilor din judeţ. În ciuda tuturor acestor lucruri, furturile de ţevi nu se vor opri prea curînd. „În momentul în care eu anunţ un furt, există o lege care mă obligă ca eu ca firmă să îmi asigur paza, însă atîta timp cît eu ca firmă nu am în organigramă lucrul ăsta nu o pot face”, declară Florin Asaftei, director ANIF. Gabriela ERDIC