Botoșăneanul a realizat un interviu cu fostul subprefect al judeţului Botoşani în urmă cu mai bine de doi ani de zile, pe perioada cât acesta încă se mai afla în structura de conducere a Instituţiei Prefectului.
Redăm mai jos interviul integral cu Paul Secrieru care a trecut în această după amiază în lumea celor drepţi.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!

O carieră profesională de invidiat şi un statut social de acelaşi nivel, sînt doar două din punctele definitorii ale subprefectului Paul Secrieru. Executor judecătoresc de meserie, Paul Secrieru s-a implicat în viata publică încă din adolescenţă, de la vîrsta de 17 ani cînd s-a contaminat cu virusul politic, larg răspîndit în familie. Paul Secrieru pare mulţumit de realizările de pînă acum şi este omul care promite şi altele pe viitor, astfel, poate fi considerat un personaj din viaţa publică care va rămîne încă în centrul atenţiei mult timp de acum încolo.
„Relaţia pe care o am cu dl. prefect în afara instituţiei este una, cea instituţională e alta”
- Cum aţi regăsit Prefectura după doi ani de zile?
- Prefectura am găsit-o întinerită faţă de ultima dată, după ce am fost director de cancelarie în 2005, cu acelaşi domn prefect cu care am plecat în 2007, cu o activitate dinamică, cu personal pe care îl ştiam în proporţie de 99%, au fost schimbate puţine persoane faţă de 2007. O activitate mult mai deschisă faţă de ce cetăţeni, faţă de cum am lăsat-o şi faţă de cum am aflat că s-a întîmplat de cînd am revenit.
- Ceea ce nu se întîmpla şi înainte?
- Se întîmpla şi înainte dar în perioada trecută erau mult mai mulţi funcţionari care proveneau din vechile sisteme, acum discutăm şi aţi văzut şi dvs. de un personal tînăr, este un personal bine pregătit, deschis cetăţeanului şi deschis pentru rezolvarea problemelor cetăţenilor.
- Cît a contat faptul că sunteţi finului prefectului în ocuparea funcţiei de subprefect?
- Au fost discuţii, dar eu cred că le-am clarificat aceste discuţii, cred că am confirmat şi confirm prin funcţia pe care o deţin. Mulţi au spus că voi fi depăşit de situaţie, că nu mă voi putea descurca…nu am mai auzit discuţii de acest gen în ultima perioadă şi chiar consider că am depăşit această problemă. Relaţia pe care o am cu dl. prefect în afara instituţiei este una, relaţia instituţională este cu totul alta, nu sunt favorizat cu absolut nimic faţă de ceilalţi funcţionari. Dacă greşesc, primesc reproşurile şi dacă îmi văd de treabă şi îmi fac treaba aşa cum trebuie mă bucur de acelaşi tratament ca alţi funcţionari.
- Şi s-a întîmplat să greşiţi?
- Greşeli…au fost la început perioade cînd… şi aici sunt servicii în subordine, dar nu să zic greşeli majore, nu au fost. Şi întotdeauna eu sunt un tip care întreb, nu îmi este jenă să întreb, unde nu ştiu ceva pun mîna pe telefon, sau urc la colegi şi mă consult cu d-lor, cu cei care au experienţă mai mare.

Eu şi Daniel Moruzi suntem prieteni
- De ce credeţi că aveţi mai multe atribuţii faţă de celălalt subprefect?
- Nu vreau să comentez, nu am venit odată cu celălalt subprefect în instituţie, eu sunt din octombrie, d-lui a venit în luna ianuarie, noi am prins o perioadă de reorganizare să zic aşa a funcţiilor de subordine cînd eu am fost aproape trei luni de zile singurul subprefect din instituţie, ne-a fost şi nouă oarecum dificil pentru că dl,prefect dacă era plecat în delegaţie, automat trebuie să preiau atribuţiile, dar lucrurile astea se reglează din mers, din cîte ştiu şi colegul meu a început să primească sarcini. Sarcini avem toţi, sunt o mulţime de comisii din care facem parte, asta este activitatea noastră de bază, care pînă la urmă să nu uităm este de control a legalităţii. Asta este principala noastră activitate şi avem cele două servicii care sunt în atribuţiile colegului, avem serviciul de apostilă care este în subordinea mea şi cam astea sunt atribuţiile principale. Sunt nişte comisii din care facem parte şi mai sunt serviciile de deconcentrate, aici impropriu spus servicii deconcentrate pentru că avem o relaţie nu de subordonare cum ar crede unii ci de colaborare.
- Dl.Daniel Moruzi spune că e prieten cu dvs. Dvs. sunteţi prieten cu el?
- Da, suntem prieteni, ne cunoaştem de mult, suntem de aceeaşi vîrstă, din aceeaşi generaţie, am terminat în acelaşi an liceul.
- S-a întîmplat frecvent să vă solicite ajutorul cînd a venit aici?
- Întotdeauna am stat de vorbă pe anumite probleme, deci chiar şi eu l-am întrebat anumite chestiuni economice şi dumnealui unde… frecvent… atunci cînd a fost cazul ne-am consultat, fără probleme şi ne consultăm în continuare.
"Cu tatăl meu discut strict probleme juridice"
- Dar cu tatăl dvs. vă consultaţi cînd aveţi o chestiune mai importantă?
- Cu tatăl meu discut strict probleme juridice dacă am, acolo îi cer părerea pentru că este un bun profesionist din punct de vedere juridic şi ăsta este domeniul. Dar nu pot să îi cer sfaturi şi păreri în ceea ce priveşte activitatea Instituţiei Prefectului, am spus aici cînd am anumite probleme şi nelămuriri mă consult cu colegii din instituţie, şi aici sunt jurişti buni care cunosc foarte bine probleme.
- Cît de mult v-a sprijinit tatăl dv. în cariera profesională?
- Pot spun că m-a ajutat pentru că eu am terminat facultatea în anul 2002, am avut oferte de a rămîne ca şi consilier juridic în Bucureşti, pentru că am terminat facultatea în Bucureşti, însă am optat să mă întorc din anul 2, nu mi-a plăcut capitala ca şi trai de viaţă, sunt o persoană mai liniştită, mai boemă ca să spun aşa, mie îmi place foarte mult oraşul Botoşani şi am fost angajat pe o perioadă de 3 ani de zile ca şi consilier juridic în cadrul biroului de executare silită pe care îl avea şi îl are. După care am venit la Prefectură, a fost o decizie să spun aşa, a prefectului şi a conducerii instituţiei de la acea oră care şi pe mine m-a luat puţin prin surprindere. Am primit un telefon într-o zi de duminică şi am fost invitat a doua zi luni la o discuţie, moment pînă în care nu ştiam absolut nimic, erau doar nişte zvonuri atunci la nivel de partid. A fost perioada pînă în 2007 în care am fost director de cancelarie a prefectului după care imediat a fost un concurs foarte fericit, o împrejurare foarte fericită pentru mine, pentru că imediat la o lună jumătate în septembrie am plecat de la Instituţia Prefectului, în octombrie am avut examenul şi am devenit executor judecătoresc. Moment din care mi-am deschis propriul cabinet de executare silită în care am activat pînă în octombrie 2009. Faptul nefericit pot spune, dar astea sunt prevederile legale, a trebuit să mă suspend din activitate printr-un ordin a ministrului, am făcut cerere la Uniunea Naţională care a înaintat la Ministerul de Justiţie şi ministrul justiţiei m-a suspendat pe perioada mandatului de subprefect din funcţia de executor judecătoresc.
- La anul pe vremea asta vă vedeţi tot aici?
- Nu îmi place să mai fac previziuni pe termen lung, sper să fie tot în administraţia publică şi sper să fie tot în Instituţia Prefectului. Şi cred că da, la anul pe vremea asta tot la Prefectura Botoşani, dacă nu în altă parte.
- Deci să înţeleg că vă place mai mult în administraţie decît să activaţi în profesia dvs. …
- Nu pot spune că îmi place mai mult administraţia publică. Sunt două lucruri total diferite. Administraţia publică înseamnă un program riguros, înseamnă lipsă de timp liber, este cu totul altceva, profesia de executor judecătoresc şi în general orice profesie liberală, avocat, notar, mediator mai nou este o profesie în care îţi faci programul cum vrei, în funcţie de necesităţile financiare ş.a.m.d. Deci dacă nu vrei să mergi două zile la serviciu nu o faci în propriul tău business.
„În TNL s-a dărîmat ceea ce am construit noi în doi ani şi jumătate”
- De ce aţi plecat din PNL?
- Din PNL am fost exclus în ianuarie 2007, după care am făcut un şir de contestaţii care au ajuns pînă la Comisia de Onoare şi Arbitraj la Bucureşti, unde mi s-au admis contestaţiile, moment în care am plecat singur pentru că simţeam că nu mai eram dorit. În momentul în care am fost exclus din PNL eram preşedintele Organizaţiei de Tineret. Urmau să aibă loc alegeri la nivelul TNL-ul de la nivel naţional. Organizaţia Botoşani care pînă în anul 2005 cînd am preluat-o împreună cu echipa de tineri era invizibilă pentru cei de la nivel naţional, era o persoană care trăgea, nu ştia nimeni de la centru despre organizaţia noastră de tineri. În 2005 am preluat organizaţia şi am fost un grup puternic de tineri care am construit şi printre care s-a aflat şi colegul meu subprefect, Daniel Moruzi (rîde). În momentul în care am fost exclus din partid, noi eram pe cai mari, în sensul că urma să obţinem anumite posturi de conducere la nivel central, deci practic prin excluderea noastră, că nu numai eu am fost exclus s-a dizolvat practic organizaţia. S-a dărîmat ceea ce am construit noi în doi ani şi jumătate şi chiar mi-a lăsat un gust amar şi am simţit nevoia că trebuie să plec, se doreau practic alte persoane. Alt gen de persoane. Noi nu eram oamenii care să stăm mîna întinsă în faţa seniorilor, eram oameni cu afaceri proprii, eram jurişti, economişti, ingineri, arhitecţi, chiar am fost un grup foarte frumos de circa 20-25 de persoane.
- Aţi rămas cu acelaşi gust amar avînd în vedere direcţia în care se îndreaptă PNL?
- Da, am acelaşi gust amar şi acum cînd văd ce se întîmplă.
„Viaţa publică şi politica îţi intră în sînge ca picătura chinezească”
- Şi după mandatul de subprefect, veţi mai cocheta cu politica?
- Imediat după ce am cîştigat contestaţiile cu PNL-ul, în martie 2008 m-am înscris în PDL. Partid din care am demisionat la începutul lui octombrie 2009. Nu ştiu, ulterior, probabil nu voi rămîne în afara vieţii publice pentru că am activat de la vîrsta de 17 ani cînd eram elev şi viaţa publică şi politica îţi intră în sînge ca picătura chinezească. Uşor, uşor începe să îţi placă. Este frumos, sunt un tip sociabil, nu pot sta, să rămîn…o să vedem ce oportunităţi oferă viitorul şi ce şanse.
- Care credeţi că este principala dvs. realizare din mandatul de subprefect?
- Mandatul meu de subprefect are şase luni de zile, deci este încă un mandat scurt. Pot să zic că m-am implicat în anumite chestiuni punctuale, vorbesc de serviciile deconcentrate şi aici m-aş putea referi la o problemă acută, care este şi acum în zilele noastre, vedeţi că este o nebunie a primarilor cu concesionarea păşunilor, m-am implicat activ cu cererile pentru subvenţii pe care le depun cetăţenii. Chiar am coordonat o comisie formată din directorul Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, cel al Direcţiei Agricole şi pentru Dezvoltare Rurală, directorul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură şi reprezentantul Asociaţiei Comunelor pentru a uşura modul de conlucrare dintre cetăţean şi executivul primăriilor în ceea ce înseamnă eliberarea acelor adeverinţe care stau la baza acordării de subvenţii pentru terenurile agricole. Am spus întotdeauna, este păcat să rămînă terenuri pîrloagă, este păcat ca banul european care ne este destinat nouă în ţară să nu vină. Chiar m-am implicat foarte mult, în momentul în care veneau primari şi spuneau, domnule la APIA e coadă, am discutat, am colaborat foarte bine cu conducerea APIA şi cu echipele lor, au mers pe teren, s-au implicat, au stat zile întregi în primării şi au rezolvat problemele. Asta este o situaţie care mi-a rămas şi chiar mă bucur că am reuşit să rezolv cîte ceva, ce este drept perioada se termină pe 17 mai, dar acum lucrurile merg chiar spre foarte bine în acest domeniu.

Interviu realizat pe data de 8 mai 2010