Primele hoteluri au apărut în peisajul botoşănean la jumătatea secolului trecut.Odată cu creşterea economică a oraşului, s-a simţit nevoia unor localuri cu camere mobilate care să fie închiriate, de obicei cu ziua, numeroşilor călători sosiţi la noi în oraş.
În timp ce hanurile aveau camere comune, certate cu igiena, hotelurile au satisfăcut gusturile mai pretenţioase ale celor avuţi şi de multe ori a artiştilor ce poposeau în oraş pentru spectacole culturale. Se simţea nevoia unei găzduiri mai civilizate, ca urmare a influenţei Apusului şi în acest domeniu.
Primul hotel din Botoşani s-a numit „Moldova” şi a fost inaugurat în 1850. A avut o poziţie centrală, în faţa Teatrului de odinioară „Petrache Cristea” şi număra opt camere, iar în curte avea un grajd care să primească caii veniţi de la mari depărtări.
Acest local e oarecum istoric. Printre cei mai simandicoşi călători ce-au trecut pragul acestui hotel presa vremii de atunci enumeră dregători sosiţi de la Iaşi de rang mai mic sau mai mare, mergând până la cel de ministru, mari boieri din mediul rural şi în special artişti români şi străini ce evoluau pe scena teatrului.
Printre aceştia, Ştefan Ciubotaru în Monografia oraşului Botoşani enumeră: Fany Tardini, Al. Vlădicescu, Mihail Pascaly,Gr. Manolescu, Matei Millo, Arstizza Romanescu, Adelina Patti, Blanche D’Estres şi Louise Saucal (din Paris), S. F.Schmuckler şi Terschak (veniţi din Viena), Elisabeta Alexandrovna Colujkaia (Moscova) – artişti vocali şi instrumentali.
Acest hotel era legat şi de Mihai Eminescu. Revista “Moldova” descrie chiar o agapă a poetului nepereche petrecută în acest hotel, care a avut loc în 1872. Petrecerea s-a desfăşurat în patru. La ea a luat parte Mihai Eminescu, Andronic Ţăranu, violonist, pictor şi scriitor diletant, Toma Micheriu (violonist) şi Nataliţa (sora lui Micheriu) care îl acompania cu chitara. Poetul s-a îndrăgostit de chitarista blondă deşi fratele ei era de origine ţigănească, cu părul creţ şi negru ca pana corbului.
Multe dintre aceste hoteluri nu erau clădiri mari, spaţioase cu etaj. O parte dintre ele au fost amenajate în foste dughene, cu mobilier puţin şi fără să aibă apă curentă.
Asemenea hoteluri au fost înfiinţate în anul 1872, când s-au deschis hoteluri autorizate de Primărie. Această situaţie s-a menţinut până după marele incendiu din 1887, când a fost distrus de flăcări aproape întreg centrul oraşului. După reconstituirea lui care a durat câţiva ani au apărut hoteluri moderne, cu camere multe, mobilate corespunzător, de obicei la etajul prăvăliilor. În marea majoritate au aparţinut evreilor, investiţia dovedindu-se a fi rentabile.
Lista hotelurilor botoşănene din perioada 1850-1944, găsită în presa vremii de odinioară: Moldova – 1850, Druker – 1880, Comercial – 1880, Concordia – 1885, A. Baher – 1887, Mutu – 1893, Concurenţa – 1893, Splendid – 1900, Popovici – 1902, Francez – 1907, Regal - 1908, Princiar – 1920, Ovidiu – 1928 şi Continental – 1929.
DESCARCÃ APLICATIA BOTOSÃNEANUL PENTRU MOBIL:
