I-a fost ridicată şi o statuie. În vara anului 1929, la 11 ani de la încheierea Primului Război Mondial şi configurarea României Mari, la Botoşani, un important târg interbelic al Moldovei, oficialităţile dezveleau cel mai frumos monument al oraşului, grupul statuar „Compania de mitraliere maior Ignat în atac“. Monumentul era amplasat chiar în centrul urbei, în Piaţa Carol şi era dedicat jertfei luptătorilor din Primul Război Mondial, în special în bătălia de la Mărăşeşti. Comandatul companiei de mitraliere, maiorul Ignat, era reprezentat în picioare cu pistolul îndreptat către inamic, în timp ce soldaţii săi se prăvăleau cu mitraliera în braţe. Culmea, personajul amplasat în centrul atenţiei şi subiect al celui mai important monument botoşănean, este la origine din Bârlad. Destinul maiorului Grigore Ignat, ce poate oricând reprezenta un subiect de film sau de roman istoric, se leagă inevitabil însă de Botoşani şi de oamenii care au locuit aici. Povestea sa, cea care i-a adus de fapt statutul de erou, a ieşit la iveală abia după terminarea războiului, graţie unui raport făcut public, a soţiei sale, dar şi a poetului botoşănean Constantin Cucu, care i-a dedicat un poem eroic.

Fascinanta poveste a maiorului Ignat începe la Bârlad, acolo unde s-a născut în familia lui Enache şi Elisabeta Ignat, la 2 august 1889. De mic a fost atras de cariera armelor. După ce a terminat şcoala militară şi după ce a petrecut doi ani şi cu Regimentul 12 Cantemir din Bârlad, Grigore Ignat este repartizat la un regiment din Botoşani, Regimentul 77 infanterie Botoşani. A fost ales, fiindcă era un instructor militar deosebit de bun şi cu un talent extraordinar pentru noile inovaţii ale războiului. De altfel urmase tot la Botoşani un curs de mitraliere.
„Şi tot aici, într-un context care însemna reorganizarea armatei române, instrucţia trupelor cu noul armament - pe acest fond înscriindu-se şi vizita generalului francez Berthelot la Botoşani - în iarna anului 1917, Grigore Ignat urmează «Şcoala model pentru mitraliere», absolvită cu calificativul «Foarte bine», scria istoricul botoşănean Ionel Bejenaru în revista de istorie şi arheologie Hierasus, numărul IX/1994. Specialiştii spun că tânărul ofiţer Ignat avea un talent deosebit la mânuit mitraliera. La Botoşani se îndrăgosteşte fulgerător de Geta, fiica unui cetăţean onorabil al urbei, numit Enăşescu. După ce o curtează luni de zile, tânărul ofiţer Grigore Ignat reuşeşte să obţină mâna Getei Enăşescu. Cel puţin asta o dovedea şi certificatul de bună conduită eliberat de Primăria Botoşani Getei Enăşescu, la 16 aprilie 1916, pentru aprobarea căsătoriei cu Grigore Ignat. Odată cu intrarea României în Primul Război Mondial, pe atunci locotenentul Grigore Ignat, activa, în Regimentul 51 Infanterie. Conducea un grup de 200 de mitraliori, instruiţi de el personal. A luat parte la numeroase lupte, mai ales în contextul ofensivei generale a nemţilor, austriecilor şi bulgarilor. România era încercuită şi trebuia să facă faţă unui atac masiv, fără ajutor consistent din partea aliaţilor. Locotenentul Ignat a servit în Dobrogea, mai ales în bătălia de la Cobadin. A dat dovadă de vitejie, dar şi de o putere morală fantastică, fiind recompensat cu gradul de căpitan.
CITEȘTE: Povestea unui fost subprefect de la Botoșani : Avocat strălucit şi împătimit al jocurilor de noroc