Dan Condurache a fost în permanenţă în slujba profesiei alese, jucând în peste 60 de filme, în teatru urcând pe scenă şi de 600 de ori cu aceeaşi piesă.

S-a născut la Dorohoi, în Țara de Sus, așa cum îi place să spună. Și-a petrecut copilăria la Stânceşti, în casa bunicilor, jucându-se toată ziulica, aşa cum toţi copiii crescuţi la ţară ştiu a o face la acea vârstă.

“E sigur un privilegiu să te naști pe asemenea meleaguri de vis și chin. M-a ajutat Dumnezeu să nu plec niciodată din locurile unde m-am născut. Sebastian și Irina, copiii noștri, ai mei și ai soției mele Creola, sper să păstreze amintirea acestor locuri magice Dorohoi, Botoșani, Țara de sus...",

spune actorul Dan Condurache.

Nostalgic, îşi aminteşte admirativ de mulţi dintre profesorii minunaţi din timpul şcolii, nu uită cum a luat nota 2 la muzică (deoarece nu a ştiut câte opere a scris Beethoven) şi nici cum l-a pisat până în clasa a VIII-a doamna profesor Enescu cu gramatica limbii române.

A absolvit un liceu cu profil real în orașul natal Dorohoi, apoi a hotărât să plece la București, să dea admitere la Teatru. Unde a si fost admis.

A absolvit în 1975 IATC-ul, la clasa profesorilor Octavian Cotescu şi Ovidiu Schumacher, şi este angajat la Teatrul Mic din București.

„Actoria e un tărâm al căutărilor extrem de periculoase. Eu aş sfătui pe foarte puţină lume să îmbrăţişeze profesia mea. Percepţia că meseria asta e ca o sărbătoare, aşa, e greşită. Meseria asta ucide în multe feluri. Ucide când joci puţin, dar şi când joci mult, când nu joci deloc, dar şi când joci mediu, când joci prost. Este o profesie îngrozitoare, care ucide cercul prietenilor, familia şi într-un final pe tine. Cred că meseria asta e ca o cursă de maşini pe teren accidentat. Munca unui actor e ca o cămaşă de forţă. După o premieră ratată te poţi îmbăta singur sau cu prietenii, dar este absolut necesar s-o iei de la capăt”,

spunea actorul acum câţiva ani.

A avut mereu un respect aparte pentru dorohoianul Octavian Cotescu, sub influența căruia s-a format.

"Emoții nu am avut, pentru că eram antrenat de domnul Cotescu, care era în stare să facă actor și dintr-o trestie, cu singura condiție ca trestia să gândească",

spune Dan Condurache.

Din 1975 a jucat la Teatrul Mic din capitală. Are zeci de roluri interpretate, dar debutul are loc cu spectacolele „Nu suntem îngeri” de Paul Ioachim – rolul Petre și „Galileo Galilei” de Umberto Eco – rolul călugărului tânăr.

„Nu mai am timp să trag concluzii despre viaţa mea. Nu mai am timp să lucrez la actorul care aş fi vrut să fiu sau pe care l-ar fi vrut alţii să fie. Atunci când am hotărât să mă fac actor erau alte vremuri, în sensul că aveai la dispoziţie doar Politehnică, la Iaşi, sau Medicina, alte perspective nu existau. Nici informaţii nu erau cum sunt acum. Am avut şansa să intru la Teatru, dar nu consider că e un merit”,

spune Dan Condurache

La împlinirea a 70 de ani de viață, îi urăm La mulți ani sănătoși, împliniri profesionale și bucurii pe măsură!