Părintele Arsenie Boca, unul din cei mai mari duhovnici ai României, a murit pe 28 noiembrie 1989 şi a fost înmormântat, cinci zile mai târziu, la Prislop, în locul ales chiar de el, în prezenţa a 2.000 de oameni. Despre moartea sa încă sunt multe taine şi lucruri neelucidate. Mulţi sunt convinşi că părintele a fost schingiuit de Securitate, că avea unghiile de la mâini smulse şi că înainte de a muri şi-ar fi avertizat călăii: "Spuneţi-i lui Ceauşescu că nu mai apucă Crăciunul”. Alţii, dimpotrivă, spun că acesta a murit de moarte bună, la Mânăstirea Sinaia, că slăbise din cauza muncii epuizante şi a numeroaselor boli. Cert este faptul că părintele Arsenie Boca a fost urmărit şi supravegheat de Securitate până la sfârşitul vieţii. A trecut la Domnul pe 28 noiembrie 1989, la Sinaia, unde avea un mic atelier, într-o casă unde câteva maici de la Prislop amenajaseră un aşezământ monahal. Părintele Petru Vamvulescu, unul dintre ucenicii de taină ai Părintelui Arsenie, vorbeşte în cartea sa "Viaţa lui Arsenie Boca, fapte inedite" despre moartea marelui duhvonic. Ucenicul părintelui spune că acesta ar fi fost răstignit în pădurea de brazi de la Sinaia:  "El nu a murit numai din cauză că a fost iradiat, în toamna anului 1989. Vreau să fac o noua descoperire de care am fost înştiinţat: văzând că Părintele Arsenie s-a ridicat din moarte (n. r. adică şi-a revenit după iradiere, cel puţin parţial, conform spuselor preotului Vamvulescu), i-au dat ultima lovitură fatală (n. r. comuniştii). A fost dus în pădurea de brazi de la Sinaia şi răstignit. I-au înfricoşat (n. r. tot comuniştii) şi pe cei ce au aflat, ca să nu spună adevărul, şi s-a lăţit minciuna aceasta, că Părintele Arsenie a murit nu muceniceşte, ci de boală”.

 

 

Trebuie să nu ascundem un alt lucru cutremurător: Părintele Arsenie a fost scos de trei ori din mormânt. Prima dată, la trei zile de la îngropare, fiindu-le frică la securişti să nu învieze, cum îi era frică lui Irod. A doua oară l-au scos după un an, fără explicaţii, iar a treia oară acum vreo şase ani. Atunci a ieşit un izvor de apă din mormântul Părintelui Arsenie, care n-a putut fi oprit. Capacul de sicriu a fost găsit dat într-o parte, iar oasele pline cu apă şi noroi. Au fost spălate şi aşezate într-un sicriu nou, din stejar. Am sărutat sfintele oase şi mai ales capul, care era înmiresmat". Părintele Arhimandrit Ilie Cleopa, unul din cei mai cunoscuţi duhovnici şi predicatori pe care i-a avut Mănăstirea Sihăstria şi Moldova s-a născut pe 10 aprilie 1912, în comuna Suliţa, din judeţul Botoşani, fiind botezat Constantin. Era al cincilea din cei zece copii pe care i-a avut familia Alexandru şi Ana Ilie. Părintele a murit pe data de 2 decembrie 1998, fiind condus pe ultimul drum de mii de credincioşi. A fost ucenic al părintelui Paisie Olaru şi în 1929, la vârsta de 17 ani, s-a alăturat obştii schitului Sihăstria, alături de fratele mai mare, Vasile. Constantin a fost tuns în monahism în august 1937, primind numele Cleopa. Mai târziu a ajuns egumenul schitului şi apoi a fost făcut arhimandrit când lăcaşul s-a ridicat la rang de mănăstire. În aceste condiţii, în primăvara anului 1959, Părintele Cleopa s-a retras pentru a treia oară în Munţii Neamţului, unde şi-a petrecut următorii cinci ani. S-a reîntors la Mănăstirea Sihăstria în toamna anului 1964, ca duhovnic al întregii obşti.

 

 

Iustin Pârvu, recunoscut drept urmaş al părintelui Cleopa, s-a născut pe 10 februarie 1918, în satul Poiana Largului, comuna Călugăreni, judeţul Neamţ. În toamna anului 1991, duhovnicul a pus piatra de temelie a Mănăstirii ”Petru Vodă”, de călugări, iar din anul 1999 a început construirea Mănăstirii Paltin, de maici. Din anul 2006, părintele Iustin nu a mai fost stareţ al mănăstirii Petru Vodă, la cererea sa. Părintele arhimandrit Iustin Pârvu a încetat din viaţă pe 16 iunie 2013, din cauza unei afecţiuni incurabile: cancer la stomac. Boala care l-a măcinat mulţi ani a fost pusă şi pe seama chinurilor şi suferinţei din cei 16 ani de temniţă la care l-au condamnat comuniştii, în perioada 1948-1964. „Închis la Aiud, la Gherla, la Periprava, «închis » în mănăstire, «îngropat în lume», părintele Iustin n-a făcut decât să reafirme, de fiecare dată, libertatea deplină pe care ţi-o dă credinţa. Din pilda sa şi a altora învăţăm să fim români şi creştini. Sacrificiul unei generaţii a demonstrat, de altfel, că singurul hotar de nezdruncinat al naţiei noastre a fost Credinţa“, spune poetul Adrian Alui Gheorghe în lucrarea sa  „Părintele Iustin Pârvu: o misiune românească şi creştină“. Iustin Pârvu, unul dintre cei mai mari duhovnici ai României, s-a stins din viaţă, în iunie 2013. El a murit după o suferinţă de mai multe săptămâni şi după un chin care s-a acutizat în ultimele ore de viaţă.  De la sfârşitul lunii martie 2013 cancerul de stomac pe care îl purta în taină de câţiva ani de zile a dezvoltat în metastază, care a adus cu sine complicaţiile medicale în urma cărora, după o suferinţă mucenicească pe deplin asumată şi conştientă, a murit. Peste 3.000 de credincioşi din toate zonele ţării au participat la slujba de pomenire de un an a părintelui Justin Pârvu de la Mănăstirea Petru Vodă din Neamţ. Arsenie Papacioc s-a născut la 15 august 1913, în comuna Perieţi, Ialomiţa. În anul 1949 a primit tunderea în monarhism la Mănăstirea Antim din Bucureşti. În 1980 a mers la mănăstirea din Techirghiol, unde a rămas până în ultima clipă de viaţă. Părintele a încetat din viaţă la vârsta de 97 de ani, la data de  19 iulie 2011. El şi-a trăit ultimii ani din viaţă la Mănăstirea Sfânta Maria din Techirghiol. Supranumit Patriarhul Dobrogei, bătrânul părinte a fost duhovnicul Corinei Chiriac, al Mitropolitului Ardealului Bartolomeu Anania, decedat în luna februarie, al Elenei Frâncu, şefa Direcţiei de Sport Constanţa.

 

 

De la începutul anului 2011, părintele a fost de mai multe ori internat în Spitalul Judeţean Contanţa. În luna februarie a anului 2011 el a fost internat cu probleme urologie, apoi cardiologice. Cu toate că starea sa de sănătate a fost precară, acesta a primit până în ultimul moment credincioşi pentru a le da binecuvântarea sa. Părintele Ilarion Argatu s-a născut la 2 august 1913, în satul Valea Glodului, din judeţul Suceava. Primind la botez numele de Ioan. Părinţii săi se numeau Alexandru şi Maria Argatu. Se tragea dintr-o familie numeroasă de 15 copii, fiind prin tradiţie familie de preoţi (38 de preoti). A urmat Şcoala primară (de 5 clase) în satul natal (Valea Glodului), apoi Seminarul Teologic din Dorohoi (de 8 ani), după absolvirea căruia a urmat cursurile Facultăţii de Teologie din Cernăuţi cu notă maximă. A fost propus de a urma cursurile de doctorat din Viena pe spesele Mitropoliei de Cernăuţi, bursă pentru candidaţii din Bucovina, dar pentru că s-a descoperit că Valea Glodului nu face parte din Bucovina bursa a fost dată altcuiva cu toate că media aceluia era sub ce a teologului Ioan Argatu. La data de 18 iulie 1948, Părintele a părăsit familia şi parohia şi sub Acoperemântul lui Dumnezeu şi al Maicii Domnului, nu a putut fi găsit de securitate timp de 16 ani, minune şi lucru nemaiintâlnit pe timpul regimului comunist. 

 

CITEȘTE: Cei mai fioroși criminali în serie din ultimul secol: Sex cu cadavre, femei torturate și canibalism