"Este foarte bine să se plece în străinătate. În primul rînd este un exerciţiu pentru orice botoşănean ca individ. Orizontul lui ca om, ca educaţie, devine mult mai mare. Plecarea în Italia nu este ca mersul pînă după casă", declară Constantin Conţac, preşedintele Consiliului Judeţean (CJ). Acesta crede că, în ciuda faptului că botoşănenii care muncesc în Italia nu sînt retribuiţi la nivelul populaţiei băştinaşe, se cîştigă totuşi mai bine decît în ţară «şi în plus plata se face în valută convertibilă. "Trebuie să fim obiectivi şi să recunoaştem că avem şi avantaje, că aducem multe lucruri noi în ţară", mai spune şeful CJ. Acesta opinează că exodul românilor spre Europa Occidentală va mai dura încă aproximativ un sfert de veac, dînd exemplul Greciei, ţară care, deşi este intrată de mai bine de două decenii în Uniunea Europeană, se confruntă în continuare cu un exod al populaţiei.

Romică Roman, patronul societăţii de transporturi Ramiro, crede că în doi-trei ani proporţiile fenomenului se vor reduce semnificativ. "Trebuie să ne uităm ce s-a întîmplat şi cu Portugalia, Spania sau Polonia acum cîţiva ani. Cînd se va ajunge şi la noi la salarii de 300 - 400 euro fenomenul se va domoli", afirmă Romică Roman. Acesta este de părere că e bine ca oamenii să plece în strinătate întrucît reprezintă o experienţă deosebită. Occidentul lasa judetul fara forta de munca Exodul botoşănenilor spre Occident, cu Italia ţintă principală, continuă la cote ridicate, deşi cel puţin la nivel oficial numărul locurilor de muncă disponibile din judeţ este într-o continuă creştere. Potrivit datelor statistice ale Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă (AJOFM), numai în primele zece luni ale acestui an, agenţii economici au comunicat 14.027 posturi vacante, pe care au fost însă încadrate doar 10.604 persoane. Restul de 25% au rămas neocupate, botoşănenii în cauză refuzînd să se angajeze, iar unii dintre ei preferînd probabil să plece în străinătate. "Problema poate fi reglată de patronate şi sindicate" declară Teodor Dimitru, directorul executiv al AJOFM. Acesta spune că nivelul salariului minim pe economie, care este plătit de o mare parte a angajatorilor, este prea redus şi oamenii preferă să primească ajutor de şomaj, care este doar cu 30% mai mic decît salariul minim sau din venitul minim garantat. Şeful Agenţiei mai spune că neocuparea locurilor de muncă disponibile este cauzată şi de cererea mare de confecţioneri, dar şi de faptul că o parte a posturilor vacante sînt destinate exclusiv persoanelor cu handicap. Conform sursei menţionate rata şomajului în Botoşani a scăzut de la 9,69% în ianuarie 2004 la 7,2% în luna septembrie a acestui an. Firmele de construcţii rămîn cu « veteranii » Plecarea botoşănenilor pe şantierile din Europa Occidentală şi cu precădere în cele din Italia a sărăcit piaţa forţei de muncă din domeniu. Societăţile de construcţii din judeţ se confruntă tot mai des cu o criză de personal. "Faţă de acum patru ani nu mai găsim aşa uşor oameni. Ingineri constructori nu mai găsim deloc", declară Constantin Zaharia, preşedintele consiliului de administraţie al societăţii Ascon. Acesta mai spune că, de obicei, pleacă în străinătate muncitorii tineri şi că vîrsta media a angajaţilor care rămîn este de 40 ani. "La programul de acolo cred că nici nu ar  rezista şi de aceea aceştia rămîn", afirmă Constantin Zaharia. Dificultăţile de recrutare a personalului persistă cu toate că salariul nu este tocmai redus, fiind în jur de 10,5 milioane lei pe lună. Elevi lasati in grija strainilor Exodul botoşănenilor spre Europa Occidentală a început să sensibilizeze şi personalul din învăţămînt. Un grup de cadre didactice de la Şcoala nr.12 a iniţiat un proiect Comenius prin care s-a obţinut o finanţare externă de 3.030 euro pentru un program privitor la emigrare. Acesta a fost întocmit ca urmare a existenţei unui număr tot mai mare de elevi ai căror părinţi sînt plecaţi la muncă în străinătate, cu precădere în Italia. Programul mai reuneşte unităţi de învăţămînt din Grecia, Franţa, Portugalia, Spania şi, bineînţeles, Italia şi se întinde pe o perioadă de trei ani şcolari, 2004/2005 fiind primul dintre aceştia. În actualul an de învăţămînt elevii de la fiecare şcoală implicată studiază emigraţia, punîndu-se accent pe categoriile de persoane care pleacă, motivul pentru care fac acest lucru, starea socială a familiilor respective înainte de părăsirea ţării şi după întoarcere. Programul presupune şi alcătuirea unei situaţii statistice privitoare la elevii şcolii ai căror părinţi sînt plecaţi, formarea unui grup ţintă de zece copii cărora să li se urmărească evoluţia timp de trei ani şi inclusiv întîlniri cu oameni reveniţi din străinătate care să le relateze elevilor din experienţa trăită peste graniţă. "După plecarea părinţilor unii copii rămîn ai nimănui. Părinţii pleacă din cauza lipsei fondurilor băneşti, iar copii rămaşi singuri se duc la vale. Ne confruntăm cu mai multe cazuri în care copii buni, care învăţau, au rezultate tot mai proaste după plecarea părinţilor", afirmă Daniela Hlihor, profesor implicat în proiect. Acesta a fost iniţiat şi întrucît, conform celor precizate de prof.Carmen Vrabie, responsabil cu programele de cooperare internaţională în cadrul şcolii nr.12, tot mai mulţi sînt copiii care încă de la vîrsta gimnaziului afirmă că în viitor vor să părăsească România. Preotii vindeca ranile peninsulare Plecările botoşănenilor în străinătate se resimt şi în spiritualitatea de acasă. Preoţii din judeţ spovedesc tot mai mulţi oameni care şi-au înşelat partenerii de viaţă şi care cer iertare. Unele femei recunosc că au practicat prostituţia şi revenite acasă vor să îşi întemeieze o familie. "Ceea ce trebuie subliniat este că această cădere a celor plecaţi în străinătate nu este ireversibilă", afirmă părintele protopop Lucian Leonte. Acesta recomandă tuturor celor care au păcătuit în Italia sau în orice alt loc din lume să se spovedească în ţară întrucît se pot îndrepta. Preoţii botoşăneni au cunoscut cupluri despărţite întrucît unul din parteneri şi-a găsit pe altcineva peste graniţă, dar şi alte persoane, care nu s-au văzut mai bine de un an, dar şi-au păstrat fidelitatea. "Recomand tuturor botoşănenilor din străinătate să ia legătura cu preotul ortodox cel mai apropiat. Acolo preoţii se luptă cu aceste provocări, iar preotul ştie să îi ajute. Poate să îi determine să rămînă uniţi cu familiile lor", mai spune părintele protopop. Italian de Botoşani În timp ce zeci de mii de botoşăneni văd în Italia unica şansă de îmbogăţire relativ rapidă, unii peninsulari preferă să se stabilească în Botoşani. Enzo Mosca este unul dintre aceştia. El a vizitat România pentru prima dată la doi ani după revoluţie. A găzduit întîi acasă o copilă din Dorohoi şi, fiind curios să vadă cum trăieşte aceasta în ţară, a venit în judeţ. S-a împrietenit cu mai mulţi români şi timp de şase-şapte ani venea la Botoşani în concediu. În 1998 s-a pensionat, părăsind oraşul Biela şi Banca Sella, la care lucrase atîţia ani şi, cum era divorţat, iar în România cunoscuse o femeie, a preferat să se mute la Botoşani. Aici s-a acomodat destul de rapid, deşi trecuse de la vilă la apartament, de la căldură la discreţie la sistemul centralizat. "Sînt un tip care mă adaptez repede. În Italia am trăit într-o familie nici săracă, nici bogată, modestă şi m-am putut obişnui", spune Enzo Mosca. La început a încercat să intre în afaceri, deschizîndu-şi o firmă cu instalaţii sanitare, însă a renunţat şi preferă că colaboreze cu organizaţii neguvernamentale, precum "Abo air", "Diaiutho" sau "Il Girotondo". Nu este angajat al acestora, însă fiind unul dintre cei mai vechi italieni din Botoşani a cunoscut atît persoane din mediul de afaceri, cît şi din cel politic şi intermediază întîlniri între cele două părţi. "Nici no trece una settimana că mă suna un italian că vrea să se mute in Botoşani. Oamenii vrea se rămîne aici, nu se plece pentru că e plăcut Botoşaniul", zice Enzo Mosca înr-o română italienizată. Enzo tocmai s-a căsătorit şi are în plan ca, împreună cu alţi italieni şi cu sprijinul unui senator din Peninsulă, să deschidă în Botoşani un centru cultural româno-italian. AVANTAJELE PLECĂRII ÎN ITALIA - oriunde ai lucra eşti oricum plătit considerabil mai bine decît în ţară; - existenţa unei comunităţi româneşti mari; - controale relativ rare ale autorităţilor italiene; - în cazul negăsirii unui loc de muncă sînt curse zilnice spre ţară, iar cele mai ieftine bilete costă doar 60 euro; - căpătarea unei experinţe de viaţă deosebite. DEZAVANTAJELE PLECĂRII ÎN ITALIA - se găseşte tot mai greu un loc de muncă întrucît oferta este constantă, dar cererea tot mai mare; - cea mai mare parte a locurilor de muncă sînt doar în două domenii: construcţii pentru bărbaţi şi asistenţă socială pentru femei; - trei firme din patru angajează "la negru" români, iar cînd totuşi se fac acte muncitorii sînt puşi de patron să plătească datoriile către buget; - o bună parte din banii cîştigaţi se cheltuie acolo, pe chirie, întreţinere, alimente; - după opt zile de la sosirea în Italia, dacă nu te înregistrezi la Questura, poţi în orice moment să fii expulzat şi să ţi se aplice o interdicţie de zece ani; - după ieşirea din viză poţi fi expulzat în orice moment şi rişti interdicţie de un deceniu pentru Spaţiul Schengen; - cetăţenia se capătă aproape exclusiv doar în urma căsătoriei cu un cetăţean italian; - depărtarea de case provoacă deseori destrămarea familiei. Serialul despre viaţa botoşănenilor în Italia a suscitat deopotrivă interesul oficialităţilor şi al oamenilor simpli. Redăm în continuare reacţiile acestora la finalul seriei de articole în care s-au prezentat condiţiile de muncă şi de trai, cîştigurile, afacerile, umilinţele şi toate celelalte lucruri, bune sau rele, cu care se confruntă oamenii plecaţi în Italia.

Teodor Clocotici, inspector şcolar general adjunct: "Cred că mai ales după 2007, după ce vom intra în Uniunea Europeană, fenomenul se va diminua. Din datele pe care le avem noi cele mai multe persoane care pleacă provin din sectorul sanitar. Din sistemul nostru de învăţămînt nu am cunoştinţă de cadre didactice care să plece de bună voie în occident. Sînt într-adevăr cadre didactice care şi-au luat concediu fără plată şi despre care bănuim că ar putea fi plecate la muncă în străinătate". Gheorghe Ciuhandu, candidat la preşedenţia României: "Eu cred că locul romănilor este în Romănia şi ar trebui să aibă locuri de muncă în România şi să producă în folosul ţării romăneşti. Evident că în acele zone ale ţării unde nu există investiţii sau unde condiţiile materiale sînt mai grele oamenii sînt forţaţi practic de împrejurări să meargă la muncă în străinătate. Noi în Timişoara ne-am străduit să creăm locuri de muncă în Timişoara şi în zona Timişului tocmai pentru a reţine aceste forţe productive acasă şi mă refer în principal la tineret care este viitorul ţării şi căruia ar trebui să le asigurăm condiţii de muncă în ţară şi nu afară pentru că altfel îi pierdem. Cred că obligaţia noastră primordială este ca oamenii să aibă condiţiile cele mai bune de muncă şi viaţă aici." Cătălin Flutur, primarul municipiului Botoşani: "Din păcate, se pleacă pentru că noi nu putem oferi condiţii de lucru şi locuri de muncă plătite în aşa fel încît să îi determine pe cei care pleacă să rămînă. Ceea ce se întîmplă acum este bine pentru cei care pleacă, dar nu şi pentru cei care rămîn. Este însă un fenomen firesc, care s-a mai întîmplat şi cu sîrbii, polonezii şi chiar portughezii şi este normal pentru că apare şi o acumulare de capital pentru cei plecaţi. Cred că fenomenul va mai dura încă trei ani după aderarea Romăniei la Uniunea Europeană şi după ce se vor nivela cît de cît salariile noastre cu cele din Europa". Valentin Guraliuc, consilier municipal: "Este bine pentru cei care pleacă, dar este prost pentru ţară. Oamenii nu pleacă de bine, ci de rău. Sînt două categorii de imigranţi: aventurierii, care au plecat încă din '90 îndeosebi în Germania şi din cauza cărora acum aproape că aceasta ţară este închisă pentru noi şi oamenii care merg să muncească, care sînt majoritari şi printre care se regăsesc inclusiv intelectuali care fac munci umilitoare. Romănia efectiv se depopulează şi cei care vor veni la Putere trebuie să facă în aşa fel încît să rămînă oamenii în ţară şi să aibă un trai decent. Cu siguranţă nimeni nu pleacă din ţară pentru că îi este bine." Marcela Lozneanu, vicepreşedinte Consiliului Judeţean: "Dorinţa firească a oricărei persoane este să trăiască în propria ţară. Plecarea nu se face de bună voie, ci pentru că oamenii nu au soluţii viabile în ţară. Cred că după o perioadă, destul de lungă însă, cei plecaţi vor reveni. De aceea mulţi dintre ei îşi fac case în România." Paul Popa, subprefect: "Eu nu pot să fiu prooroc şi să estimez cît va mai dura acest fenomen. Poate că după data de 15 ianuarie vom putea avea o idee şi să vorbim şi despre asta. Am doi copii şi le recomand să rămînă în ţară şi asta pentru că băiatul cel mare va termina medicina veterinară la anul şi cred că, la Iaşi sau la Botoşani, îşi va găsi de lucru. La fel şi celălalt băiat, care este student la silvicultură, cred că îşi va găsi loc de muncă în ţară. Eu m-am îngrijit de viitorul lor". Petru Avădăni, pensionar: "Este bine să plece în Italia şi în orice altă ţară este bine. Aici nu are cu ce trăi. La salariul actual nu are cu ce să îşi facă o casă, să îşi întemeieze o familie, o gospodărie. Nu are cu ce la nivelul de trai care există în ziua de azi. Dacă aş fi tînăr şi aş avea bani pentru plecat nu aş mai sta în Romănia. Aici nu ai ce face. Dar mai sînt şi alţii care sînt acum tineri şi care totuşi nu ar pleca". Mihai Epure, pensionar: "Nu se duce nimeni de bine în străinătate. Se duc că nu au ce face aici. Dă-le de lucru aici în ţară şi să vezi dacă se mai duce vreunul. Eu pe copiii mei nu i-aş sfătui însă să plece pentru că acolo te duci să munceşti şi străinul nu te păsuieşte. Cînd te duci acolo te pune la treabă de nu ai aer, te exploatează la mximum. Crezi că romănul se duce acolo că e dorit străini?" Radu Căjvăneanu, preşedintele Asociaţiei pentru Protecţia Consumatorilor: "Am două fete şi ambele sînt plecate. Una este chiar studentă la Roma, este bursieră a statului italian, la Roma, la Sapienza, iar cealaltă are o bursă la Strasbourg. Prin urmare, este o vorbă romănească: «de cînd să plîngi de mila lor, mai bine să plîngi de dorul lor» şi atunci respectăm această recomandare formulată într-un fel de proverb. Eu am avut nostalgia Europei încă de cînd eram student, dar între timp mi-am dat seama că libertatea aşa cum ni se părea că este atunci, din interiorul regimului comunist, este mult mai complicată. Din partea copiilor am o satisfacţie dublă. Ei s-au realizat pe plan profesional. Cea mare, Miruna, este prima romăncă cîştigătoare a bursei la Universitatea Sapienza. Nici nu ştiau să facă documentaţia pentru români. Cea mică, Doina, a depus patru proiecte la diverse foruri străine şi le-a cîştigat pe toate patru, plus un post la Ministerul de Externe". Marius Surugiu, administrator de reţea informatică: "Nu cred că este bine să se plece. Eu unul nu plec şi nici nu mă gîndesc să fac asta. Cred că ar trebui să se creeze aici condiţiile necesare, să se dea salarii bune, astfel încît oamenii să nu mai plece". Maria Foca: "Este normal ca oamenii să îşi dorească să plece pentru că aici te descurci tot mai greu. Dacă ai şi copii este aproape imposibil. Am trei copii, unul termină şcoala la anul şi cred că va pleca în străinătate, nu va mai rămîne aici". Margareta Botoşăneanu, educatoare: "Pentru ce să merg să mă umilesc? Adică învăţăm atîta atîta carte şi să ne ducem să fim slugi la bătrîni? Poate cei mai puţini pregătiţi pot merge, dar alţii, să fie în locul meu, nu cred că ar pleca".