INTERVIU cu una dintre cele mai iubite profesoare din Botoșani, care de 12 ani colorează viața elevilor: Îmi imaginez că în bănci sunt copiii meiFOTOGALERIE

„Felul cum este profesorul este mult mai important decât ceea ce predă el" – anonim.

Astăzi este despre un profesor iubit de elevi poate și prin prisma materiei pe care o „predă”. Talida Grunzac este profesor de Arte Plastice la Colegiul AT Laurian și de-a lungul anilor a înțeles că elevii trebuie respectați, sprijiniți și iubiți.

 

De 12 ani bucură elevii cu imaginația sa

 

- De câți ani sunteți profesoară?

 

-De 12 ani lucrez în învățământ, o experiență foarte frumoasă și chiar cred că mi-am găsit locul. Iubesc copiii foarte mult. Am început la Colegiul Tehnic Gheorghe Asachi primii ani de învățământ, acolo m-am format cu foarte multe situații, nu neapărat greu de rezolvat, dar erau copii un pic mai energici, mai încăpățânați.

 

- Ce anume v-a motivat alegeți această profesie?

 

- Cum spuneam, îmi plac foarte mult copiii, și cei mici și cei mari, mă încarc pozitiv, sunt foarte veseli, au energie multă, sunt creativi și atunci îmi place ceea ce fac.

 

-Vă mai amintiți prima oră de curs ca profesoară?

 

- Nu o voi uita niciodată, la o clasă de a XII-a, eu aveam vreo 23 de ani, ei un pic mai mici și eram în prima săptămână, încă nu era scris catalogul, nici ei nu știau că sunt profesoara de educație plastică și a fost așa o situație… dar ne-am înțeles, ne-am respectat. A fost o perioadă când m-am călit. Eu cred că dacă e respect reciproc, atunci lucrurile merg foarte bine.

 

 

- Cum NU trebuie sa fie un profesor?

 

- Din punctul meu de vedere ar trebuie sa nu fie foarte rigid și să se adapteze în funcție de situație, de personalitatea elevilor, sunt elevi mai închiși care au o anumită problemă, trebuie să vezi dincolo de aspectul fizic și să pătrunzi în sufletul lui. Este foarte important. În general, copiii simt dacă o persoană este sinceră și deschisă și atunci fiind sincer cu ei, fiind cald, apropiat, ei îți spun anumite probleme.

 

”Tind să cred că sunt iubită”

 

- Cum vă vedeți prin ochii elevilor dv?

 

- Nu știu… Eu tind să cred că sunt iubită sau cel puțin așa îmi spun toți, nu știu dacă e așa... Îmi spun și profesorii și elevii. Probabil obiectul e de așa natură, e un obiect la care ei se relaxează.

 

- Care este cea mai mare satisfacție profesională?

 

- Nu știu dacă am ceva anume, fiecare perioadă a fost frumoasă, fiecare an a fost diferit, am făcut lucruri diferite, de la an la an tot învăț și încerc să fac lucrurile să meargă mai bine. Probabil acum, având și copii, văd cu totul altfel lucrurile, îi înțeleg pe elevi, când nu au terminat o lucrare sau nu au învățat, gândindu-mă că nu s-au simțit bine cu o seară înainte și atunci încerc să mă pun în locul lor și să îmi imaginez că în bănci sunt copiii mei.

 

 

- Ce activități faceți cu elevii la oră?

 

- Am tot încercat să nu îi plictisesc având clase mari de a XII-a, au bac-ul și sunt stresați, să avem activități care să îi relaxeze și au pictat pe tot felul de obiecte. Văzându-mi o geantă pictată, au spus că vor să încerce și atunci și-au adus fetele câte o geantă, băieții câte o cămașă, cravată. Am încercat să personalizăm diverse obiecte să mai schimbăm suprafața de lucru, nu neapărat pe foi, pe pereți, sticlă. pe tot felul de materiale.

 

- Cum reușiți să-i apropiați de dvs?

 

- Cred că e ceva natural atunci când ești sincer și îi iubești cu adevărat și îți imaginezi că sunt copiii tăi, îi tratezi ca atare. Nu e o rețetă anume, totul vine la sine.

 

”Problemele sunt multe, noi ne facem treaba”

 

- Considerați că este o diferență între generația dvs. și cea de astăzi?

 

- Da, sunt diferiți, mă uitam și la ai mei copii de acasă, că am doi băieți, au o personalitate mai puternică, sunt ușor încăpățânați, sunt diferiți față de cum eram eu cel puțin și atunci trebuie să încercăm să ne pliem după ei. Bine, ținând cont de o anumită limită. Dar respectul, în primul rând, respectul este foarte important.

 

 

- Care ar fi în opinia dvs. principalele problemele din învățământ?

 

- Aici nu prea aș vrea să intervin, nu sunt în măsură gândindu-mă că sunt de doar 12 ani în învățământ. Problemele sunt multe și sperăm cu toții să se rezolve. Nu numai în învățământ.

 

- Credeți că profesia de cadru didactic și-a mai pierdut din notorietate?

 

- Uitându-mă la colegii mei, nu. Chiar sunt foarte dedicați cu foarte multe proiecte, cu foarte multe activități extrașcolare, pun suflet. Dna director Mihaela Prăjinariu are multe proiecte inițiate, foarte frumoase, deși problemele sunt multe, noi ne facem treaba.

 

(zâmbește)

 

 

DESCARCĂ APLICAȚIA BOTOȘĂNEANUL PENTRU MOBIL:

download from google play download from apple store