Ori nu aveam noroc ori nu știam cum să le iau ori trebuia să schimb ceva în CV-ul meu. Prea mă pasau toate! Și toate, fără preluare! Ca să nu mai spun de cele care mă driblau mai abitir ca Dobrin. Trebuia să schimb ceva în viața mea. Eram convins că schimbarea îmi va rezolva toate problemele. Ca și în urmă cu trei ani când am câștigat la bingo-ul televizat o șapcă și o pereche de teniși chinezești, norocul mi-a surâs tot de pe micul ecran. Gina Pistol, Vica Blochina, Cruduța și alte asemenea... celebrități aveau același numitor comun: fuseseră cucerite de... șarmul fotbaliștilor.  
Evrika! Asta e! Mă fac fotbalist. Până la urmă, ce așa mare scofală? La ce se joacă în România, nu este o problemă să devin fotbalist, iar afară nu sunt tentat să plec deci Pique, stai liniștit că nu ți-o iau pe Shakira!
Fiind o fire mai pacifistă, mi-a fost destul de ușor să mă decid la ce echipă să joc. Echipa din localitate! Se potrivea perfect cu profilul meu. Nu bătea pe nimeni și în plus, sâmbăta, dădea foarte multe puncte de pomană!
După ce mi-am rezolvat toate documentele m-am prezentat la echipă. Țin minte că odată cu mine venise și un jucător din Orientul Mijlociu. Impresarul lui l-a recomandat destul de ciudat: ”Uitați pe cine am cu mine... are un șut-bombă!” Cum șutul lăsa de dorit, a fost refuzat. Norocul nostru! Bomba (sau mina) ajungând pe alte meleaguri!  
Imediat ce am călcat pe gazon am renunțat la politică. Din cauza cartonașelor! Nu mai suportam nici galbenul și nici roșul! De altfel, și în joc m-am delimitat de politică. Nu intram în combinații nici pe dreapta și nici pe stânga!

CITEȘTE ȘI:

Amarul 'pantofarului': Băi fraților! Sula este principala mea unealtă

”Ce post preferi?” – m-a întrebat antrenorul. ”Petru și Pavel. Că e mai redus...” – am răspuns.”Redus ești tu! Ai să începi în poartă! Vei sta între buturi! Ai înțeles?” ”Doamne, – mi-am zis – a dat norocul peste mine! Eu chiar la asta visam. Între buturi!” Bucuria însă, nu a fost de durată pentru că am luat-o pe cocoașă chiar de la prima evoluție. Un neisprăvit care se pretindea soțul... echipei adverse mi-a tras o lovitură liberă că nici nu am avut timp să reacționez. În plus, mai apăruse o problemă. Un coleg... fundaș (talentat rău, lovea ăsta mingea în toate felurile, dar cel mai bine îi ieșea când dădea cu... ristul !) în loc să stea în fața mea, mereu îmi apărea în spate spunând într-una că mă ... dublează, că acolo îi e locul. Apoi, faptul că am luat un gol direct din degajare, m-a făcut să-mi schimb postul. Cum a fost cu golul? Simplu: degajarea (din decolteul ei) a fost foarte puternică, iar golul (din cardul meu), pe măsură! Drept urmare, am părăsit poarta și am încercat să joc în apărare.
Chiar de la primul antrenament l-am supărat foarte tare pe antrenor atunci când el mi-a zis să stau în zid, iar eu am refuzat, răspunzându-i cu o aroganță: ”Da’ ce eu sunt Ana lui Manole?” Ca să îl împac i-am promis că voi face totul pe teren. Dornic de a mă face remarcat, la primul contact am pornit de pe linia de fund, am combinat la mijloc după care am urcat sus, la finalizare. Am tras pe centru și, culmea! Am înscris ! După meci, în vestiar le-am spus coechipierilor ”Asta e rețeta !” dar câteva zile mai târziu, medicul echipei m-a contrazis. Nu era aceea! Rețeta era cu ... penicilină. Multă penicilină!
Imediat ce am fost iar apt de joc, am fost titularizat în atac. ”Altă viață !” – mi-am zis, dar și în acest caz am avut probleme. La primul duel corp la corp am încercat să mă angajez în adâncime, dar am constatat că nici dacă intru în prelungiri nu fac față cu fizicul meu! Drept urmare, am vrut să calmez jocul făcând un stop pe piept, dar balonul mi s-a părut atât de tare încât m-am speriat. Mai ales când mi s-a spus că dacă se sparge plătesc nu unul, ci două! Adică cinci mii de euro! Păi de unde, fraților sau mai exact... surioarelor? Așa că, m-am retras din fotbal. Nici nu se putea altfel, cu pregătirea mea...

CITEȘTE ȘI:

Cum a ratat o leafă de 15.000 $ pe lună fiindcă a vrut ”la mai bine”. Acum e șomer