Paul Romano Cheler s-a născut pe 28 noiembrie 1928, în satul Ripiceni, județul Botoșani. S-a stins din viață pe 14 octombrie 2005, la vârsta de 77 de ani, lăsând în urmă multe legende.

Paul Romano Cheler era fiul unui veteran care a luptat în războiul pentru întregirea neamului românesc. A urmat școala primară în satul natal, iar gimnaziul la Botoşani (1944) şi liceul la Târgovişte (1947).

Poate că nici un alt general al Armatei Române nu a fost atât de controversat ca acest botoșănean care, dincolo de gradele militare, s-a bucurat și de distincții civile precum titlul de Cetățean de Onoare al municipiului Botoșani.

După ce, mai întâi, a lucrat ca mecanic de locomotivă la C.F.R., s-a înscris la Şcoala Militară Ofiţeri de Artilerie, pe care a absolvit-o în anul 1949 cu gradul de sublocotenent, de atunci evoluând permanent în ierarhia militară: locotenent (1949), locotenent-major (1952), căpitan (1953), maior (1954), locotenent-colonel (1956), colonel (1962), general-maior (1967), general-locotenent (1977), general-colonel (7 februarie 1990), general de armată (25 octombrie 1994).După ce a trecut prin cursurile Școlii de Ofițeri de Artilerie, a ajuns în URSS, la Şcoala Superioară de Tancuri şi Autotunuri (1950-1951), apoi la Cursul de perfecționare de comandanți de regimente (1955) și la Academia Militară, tot  în URSS (1957-1959), unde a terminat ca șef de promoție.

 În anul 1981 devine doctor în Științe militare.

Refuză avionul rușilor cu destinația Moscova

Unul dintre momentele cele mai controversate, pe de o parte, dar și notorii, pe de altă parte, se petrecea în august 1968. Atunci când a avut loc invazia trupelor sovietice în Cehoslovacia, trei ofițeri români, sub comanda generalului maior Paul Cheler, se aflau în această țară de la 20 august 1968, fiind invitați de Ministerul Apărării din R. S. Cehoslovacia să asiste la aplicația tactică a Diviziei 13 tancuri din Mlado.

În primele ore ale zilei de 21 august 1968, după începerea invaziei, ofițerii români au fost blocați de militarii sovietici în cazarma unității respective. Motivul? Pentru a nu intra în legătură cu Ambasada României din Praga.

În schimb, li s-a oferit posibilitatea să meargă la Moscova cu un avion militar. Paul Cheler a respins categoric această variantă.

Ulterior, beneficiind de sprijinul direct al organelor militare cehoslovace, în ziua de 22 august 1968, delegația de ofițeri români a reușit să ajungă la Ambasada României din Praga și, ulterior, să se întoarcă în țară la 30 august 1968.

Trecut în rezervă de Nicolae Ceaușescu, reactivat de Iliescu

În 1984, cu prilejul pregătirilor pentru defilarea trupelor de la 23 august, Ziua Națională a României, ca urmare a unor dispute profesionale cu ministrul Apărării Naționale, cărora li s-a dat şi o interpretare politică, a fost trecut în rezervă, prin Decretul nr. 30, din 28 februarie 1985.

După decembrie 1989, a fost rechemat în cadrele active ale armatei printr-un decret din 28 decembrie 1989 semnat de către președintele Consiliului Frontului Salvării Naționale, Ion Iliescu.

Pe 20 septembrie 1995, președintele Ion Iliescu semnează decretul prin care generalul Paul Cheler, comandant al Armatei a IV-a "Transilvania", este trecut direct în retragere începând cu data de 5 octombrie 1995. Generalul Cheler află de acest decret din ziare. Patru zile mai târziu pune la cale o conferință de presă, în cadrul căreia anunță că este în continuare comandant al Armatei a IV-a până ce ministrul Apărării Naționale se va deplasa personal la Cluj-Napoca pentru a-l înlocui din funcție.

Nu i se îndeplinește dorința. În schimb, Cheler boicotează ceremonia organizată de către președintele Iliescu de la Palatul Cotroceni pentru cei 50 de generali care au fost trecuți în rezerva sau în retragere.

Botoșăneanul a documentat acest subiect aici: În martie 1990 a aplanat conflictul de la Târgu Mureş, botoşăneanul lăudat de Vasile Milea care i-a refuzat pe ruşi şi l-a înfruntat de Iliescu