Ce este autismul? Ne răspundem la întrebare în teorie și ne gândim la o afecțiune care-l ține pe copil captiv în propria minte. Și cam atât. Pentru că nu ne afectează direct, pășim mai departe indiferenți. La Botoșani există 420 de copii diagnosticați cu acest tip de tulburare neurobiologică. Pentru ei, pentru părinții lor și pentru toți cei care-i au aproape, Primăria s-a colorat seara asta în albastru.
S-a colorat însă degeaba. Sau, s-a iluminat pentru o mână de oameni inimoși care au transformat suferința într-un mod de a trăi. Pentru că atâția au fost la acțiunea programată în seara zilei de joi, 2 aprilie 2015. Nu s-au lăsat descurajați de cât de puțini au fost, nu s-au lăsat descurajați de privirile fixe care i-au ocolit, nu s-au lăsat descurajați de societate. Pentru că au un țel pentru care vor lupta până în pânzele albe. Vor lupta pentru ca fiica sau fiul lui să nu mai fie privit asemenea unui intrus într-un grup de copii normali. Pentru ca nici un șofer de maxi-taxi să nu se mai răstească să coboare din mașina în care unul dintre ei are o criză. Pentru a înlătura privirile deranjate de copilul care comunică altfel decât noi toți.
”Aprinderea Primăriei în semn de solidaritate în albastru de Ziua Internațională a Copilului cu Autism. Să fim mai indulgenți, mai solidari și mai inimoși. Foarte multă lume ne înlătură de la viață de la cum s-ar spune”, a spus Maricica Maftean, vicepreședintele Asociației Copiilor cu Autism
În România, 2015 sunt copiii cu autism marginalizați de societate?
”Da, foarte mult. Eu ca părinte în primul rând trăiesc o dramă zi de zi copilul meu fiind mai micuț. Are diverse crize, întâmpin foarte mari dificultăți pe trasee, eu nu pot ieși să mă plimb cu el prin oraș, să merg într-un parc pentru că foarte multă lume fuge. Deci, când ne vede și mai ales că băiatul meu face crize…trag copiii să nu se joace. Parcă ar fi o boală. Eu nu pot să vorbesc decât din suflet. Deci drama vieții mele, este viața de zi cu zi”, a povestit în continuare mama băiețelului cu autism.
Trăiește prin și pentru copilul ei și speră că micuțul va ajunge în sistemul educațional de masă. Că va fi privit de ceilalți copii, fără milă sau repulsie. Că statul român își va întoarce privirea și spre ei, copiii care sunt acum doar ai părinților lor. Că vor avea și ei parte de beneficiile de care se bucură alții (ne)meritat din belșug și că vor avea măcar parte de scutirea de la dările la stat. Și au și o luminiță la capătul tunelului. Este medicul Tamara Ciofu care din postura de parlamentar poate duce durerea celor mici și mulți, acolo, la București. În Parlamentul României.
Gabriela ERDIC
[[galerie-foto]]
