Cu chiu cu vai am încheiat şi anul 2009. Pentru Botoşani este anul în care numărul şomerilor s-a dublat, anul în care am redevenit un judeţ roşu, ba chiar cel mai roşu al ţării, anul în care s-a schimbat iarăşi prefectul, anul în care Conţac a pierdut şefia social-democraţiei botoşănene şi în care liberalismul botoşănean a intrat pe mîinile unui ţăran din Dracşani care, înainte de toţi şi de toate, luptă din greu cu limba română. 2009 este şi anul în care în paginile singurului ziar de investigaţii jurnalistice din Botoşani, www.martorincomod.ro, s-au dat în vileag cîteva megaafaceri al căror numitor comun a fost mai în toate cazurile banul public. Printre altele, am aflat că fabricanţii de termopane fac şi poduri cînd e vorba să primească lucrări fără licitaţie, că numai în jumătate de an deputaţii ne-au costat un milion de lei, că o firmă spaniolă trage ţepe europene la staţia de epurare, că această criză de care se plînge toată lumea i-a cam ocolit pe demnitari. Dincolo de toate acestea 2009 este însă anul în care Botoşani a devenit „Ţara lui Geaonă” în România condusă de Băsescu. Nici pînă la alegerile din noiembrie – decembrie nu putem spune că preşedintele se îndoia de grija botoşănenilor, iar după rezultatele scrutinului judeţul cu toţi ai săi peste 460.000 de locuitori se află într-o poziţie mai mult decît ingrată. Cît şi cum o să ne coste votul roşu într-o ţară portocalie vom începe însă probabil să aflăm în 2010. Sergiu BĂLĂŞCĂU