Scriitorul-sociolog la întâlnirea cu profesorii din Botoșani: Sunt niște mutații foarte profunde, și de mentalitate, și de limbă / Toți cei din online sunt și emigranți

Pandemia, internetul, dispariția granițelor prin comunicarea virtuală au făcut ca la nivelul societății să se producă modificări esențiale.

 

Cea mai afectată este generația tânără, în special adolescenții, cei care sunt și cei mai expuși mediului virtual. Subiectul a fost atins – fiind abordat și sub aspectul său sociologic – la întâlnirea pe care scriitorul Dan Lungu a avut-o cu profesorii botoșăneni, în cadrul manifestării organizate de Casa Corpului Didactic.

 

Plecând de la cartea ”Vlogger la 13 ani”, al cărei autor este Dan Lungu, scriitorul botoșănean a conturat o imagine a societății actuale, o oglindă în care cel mai clar se disting adolescenții.

 

”Vlogger la 13 ani” este o carte scrisă în urma dialogului cu Filip, băiatul autorului, ”care stă, la fel ca toți adolescenții, mai tot timpul online”.

 

Cartea este, din acest punct de vedere, o încercare de a explica, privind prin ochii adolescenților, o lume care pare să se îndepărteze tot mai mult de realitate și să transfere în virtual până și sentimentele.

 

”Am încercat să înțeleg cum gândesc, cum vorbesc, ce simt, ce discută între ei. E o carte ca o transmisiune în direct, e un vlogger care vorbește continuu, cu limbajul lor și cu temele lor. Cu cei de a V-a, a VI-a, cu care m-am întâlnit, am avut discuții foarte interesante pe marginea cărții. Un puști mi-a spus: cartea asta este un fel de Ion Creangă scris pentru generația noastră. Mi s-a părut minunat. Să îi placă unui puști cartea și să o considere aproape de generația lor...”,

Dan Lungu, scriitor

 

 

 

 

De aceea, spune autorul, cartea vorbește despre ”o lume nouă”. O lume pe care deseori adulții o resping, însă respingerea închide definitiv căile de comunicare.

 

”Toți adolescenții sunt hibrizi acum, ei trăiesc jumătate în realitate, jumătate în lumea virtuală. Nu au nicio legătură cu generația noastră, sunt efectiv niște ființe hibride. Lucrurile care se întâmplă în realitatea virtuală sunt de multe ori mai reale decât în lumea noastră. Dacă vă puteți imagina că există participări la concerte în mediul virtual la care cumperi bilet. E o altă lume. Gândesc la fel. Nu are nicio legătură cu adolescența noastră, cu copilăria noastră”,

Dan Lungu, scriitor

 

Însă cel mai important aspect este cel al modificărilor nu doar la nivel comportamental, ci și mental și la nivel de limbaj. Ori că este vorba despre jocuri cu participanți internaționali, fie că se transpun pur și simplu unor experiențe care presupun folosirea îndelungată a limbii engleze, adolescenții devin de la o zi la alta tot mai străini de limba și de țara lor. Or asta nu se mai întâmplă, ca în urmă cu 20-30 de ani, când românii luau calea străinătății.

 

Dacă generațiile părinților au mers mii de kilometri departe de țară, adolescenții de astăzi se schimbă fără să iasă din casă.   

 

”Filip joacă multe jocuri, în echipe internaționale. Evident, totul se întâmplă în engleză. Ceea ce era pe vremuri Sindromul Răducioiu, care se ducea în Italia și după două săptămâni nu mai știa să vorbească românește – dar măcar Răducioiu mergea în Italia - , eu văd acum la Filip, dar stând acasă. A stat în pandemie un an de zile în casă, juca jocuri în limba engleză și, fără să iasă măcar din casă, nu mai știa să folosească întotdeauna corect termenii în limba română, nu își mai găsea cuvintele”,

Dan Lungu, scriitor

 

Și sociologul, de data aceasta, vorbește despre adevăratele ”mutații” care se petrec în societatea românească prin folosirea îndelungată a mediului virtual.

 

”Sunt niște mutații foarte profunde. Și de mentalitate, și de limbă. Noi avem senzația că numai emigranții stâlcesc limba sau își schimbă mentalitatea. Toți cei din online sunt și emigranți”,

Dan Lungu, scriitor

 

Generația văzută prin cărțile unui autor, astfel s-ar defini discuțiile care au urmat, profesorii – cei mai mulți dintre ei de formație filologică – vrând să afle ce carte și-ar include Dan Lungu în programa școlară de liceu.

 

”Din păcate”, a spus Dan Lungu, o carte potrivită programei pentru liceeni ar fi romanul ”Sunt o babă comunistă”.

 

De ce?

 

”E ofertant educațional, pentru că este un roman echilibrat, nu este foarte complicat, are o construcție foarte clară și are o bună priză la realitate, în sensul că te face să înțelegi mai bine lumea în care trăiești, ceea ce pentru liceeni este foarte bine. Succesul acestei cărți nu este unul neapărat intelectual, ci unul mai degrabă uman. Este o carte care a schimbat perspective, a schimbat relații între oameni. Mi s-a spus: am citit cartea asta și mi-am înțeles mult mai bine părinții. Nu sunt de acord cu ei, dar nu îi mai judec așa de aspru. Astea sunt lucruri extraordinare, și nu se întâmplă cu fiecare carte. Sunt cărți care intră în familii, cărți care intră în discuții dintre generații. Intră în metabolismul relațiilor dintre oameni. Este fascinant, pentru că sunt cuvinte care reușesc să modifice realitatea. Oameni care vorbesc și se raportează unii la alții prin prisma a ceea ce au citit. Este singura carte cu care se întâmplă asta”,

Dan Lungu, autorul cărții ”Sunt o babă comunistă”