De multe ori nu cel care ţipă primul „hoţii!” este şi crezut, este ştiut faptul că de cele mai multe ori curva este cea care iese cu prăjina înainte. Managerul Spitalului de Psihiatrie, doctorul Gabriel  Oprişanu, se simte mitraliat din toate părţile de adversarii politici, se dă un biet soldăţel în izmene, cu picioarele goale, cu ochii în lacrimi, fără nici măcar cu o bâtă de bambus în mână, aruncat pe front în prag de iarnă. Nici nu-ţi vine să crezi că-n mileniul 3 un ditamai doctor  poate fi tratat în halul acesta de către nişte adversari politici şi lăsat pe drumuri. Tabloul este impresionabil, te năpădesc lacrimile dacă-i dai crezare necondiţionat prezentatorului. Poate că e bine să privim cu o oarecare suspiciune spre „persoana abuzată” şi să încercăm să-i citim şi lui ridurile.
Să trecem la povestea celor întâmplate şi apoi să tragem concluziile, vorba aia; ce-i la prima impresie, nu se pune. Dl. manager Oprişanu de cum a întrat pe poarta instituţiei spitaliceşti s-a gândit să-şi armeze tunurile spre a intra cu dreptul în viitoarea campanie electorală. A trecut să-şi adune muniţie, azi un leu, mâine doi şi uite aşa teşchereaua prindea burtă. Toate bune şi frumoase, zâmbetul începu să-i revină pe chip, era singurul căpitan pesedist pe funcţie de general pedelist. Lucru rar întâlnit. Când văzu că nimeni şi nimic nu-i mai stă în cale s-a gândit că e timpul să arunce ceva fumigene printre angajaţi că doar aşa poate ajunge fără a fi observat spre butoiul cu pulbere. Şi cum butoiul era plin ochi l-a tras în cârdăşie şi pe Ghiţă de la Urban Serv după care s-au aşezat în tranşee ca doi fraţi de cruce şi dă-i cu tunurile  în banii publici. Când era bucuria mai mare tocmai atunci au fost somaţi să se oprească, un rol important l-au avut „duşmanii lor din presă”.
Realitatea este cu totul alta, jurnaliştii au fost cei care au constatat un aspect luat la ţintă de către lunetiştii instituţiilor statului cu atribuţiuni de control. Dl. doftor Gabriel Oprişanu acum se vaită şi ţipă cât îl ţin bojocii că-i victima unei conspiraţii portocalii şi că el nu avea de gând să dosească niscai mărunţiş de miliarde ci avea în intenţie ca suma agonisită s-o doneze partidului care i-a dat aripi, n-a menţionat de-i PSD sau PNL. Încercarea d-lui doctor de a se victimiza nu face decât să-l decadă şi mai mult în faţa opiniei publice, dumnealui afirmă c-a fost linşat de adversarii politici, dar nu suflă o vorbă despre matrapazlâcurile la care a recurs pentru a-şi umfla conturile şi care au fost evidenţiate chiar de câţiva dintre angajaţii spitalului. De fapt tunurile lui n-au fost decât nişte bumeranguri. Acum sughite şi nu ştie spre cine să-şi verse năduful.
Rămâne să vedem pe ce fotoliu îl va aşeza partidul, pe cel de victimă sau pe cel de şmecher, oricum, ca politician deja e o… petardă.
Lucian ALECSA