SCRIE SCRIITORUL : Statisticile, cvasi-adevărurile de catifea

 

Cei mai mulţi dintre analiştii economici dacă vor să traseze conturul unei societăţi apelează de obicei la statistici, numai că nu tot timpul acestea exprimă şi adevărul, cu siguranţă, la noi nu poate fi vorba de aşa ceva. Acest lucru se întâmplă într-o societate normală, unde minciuna este eludată din ecuaţie, în care fiecare individ  se supune cu sufletul deschis regulilor democraţiei, iar instituţiile statului îşi fac cu adevărat datoria. Mai zilele trecute era citată o Agenţie Europeană de Statistică care oferea date privind consumul de alimente pe cap de locuitor în ţările Uniunii Europene, m-au frapat datele privind  România la  consumul de pâine, alcool şi ţigări. Conform acestor date putem spune că rivalizăm cu ţările subdezvoltate din Africa sau Asia, adică, un român n-ar mânca pe lună mai mult de un kilogram de pâine, asta însemnând două feliuţe transparente pe zi. După cum arată statisticile ar trebui ca toţi să fim nişte subnutriţi. Şi când te gândeşti că românul, fie că are sau nu are ce pune pe masă, un codru de pâine tot îngurgitează. În statistici până când şi nemţii, care după cum ştim, nu se dau în vânt după pâine, consumă de vreo cinci ori mai multe produse de panificaţie decât noi. Acest aspect ar trebui să-i îngrijoreze pe guvernanţi, statisticile nu fac decât să scoată în evidenţă gradul de evaziune fiscală din acest domeniu de activitate.
Sunt convins, o brutărie, precum”Poieniţa” din Suliţa, nu emite decât cel mult două-trei facturi pe lună, în rest lucrează la negru sau la… intermediar. De ce organele de control nu se autosesizează? La fel se întâmplă poate şi la o altă casă la care se vinde pâine. Cu siguranţă, interesele sunt de altă natură, adică una pecuniară. Tot statisticele spun că românii ar fi cei mai puţini alcoolici din partea de est a Europei. De unde, la noi se bea chiar non stop, până şi minorii sunt serviţi prin baruri fără a se lua cineva de gravitatea gestului acestora. Patronul român încalcă legile în picioare fără  a se gândi vreun moment la aproapele său. Văd că Procuratura nu mai dă nici un semn în cazul „clanul Amişculesei”, probabil că se aşteaptă evaporarea diluantului din votcă.  Să fim sinceri, în vicii şi-n dosirea lor suntem aproape de neîntrecut.
La fel, conform aceloraşi statistici şi-n consumul de ţigări stăm foarte bine, aproape că putem fi priviţi drept… chei de biserică. Dar, numai în judeţ la noi contrabanda cu ţigări este în floare, moldovenii de dincolo de Prut ne servesc cu o întreagă varietate de ţigarete, de la cele americane, greceşti, până la cele autohtone, şi toate la preţ de… dumping, nu cumva să  ne ardă la buzunare. Deh, grijulii sunt fraţii între ei! Până şi instituţiile oficiale, gen Poliţia, Vama  sau Poliţia de Frontieră, se lasă ispitite de asemenea chilipiruri. Traficul e în floare.
Dacă e să dăm crezare unor asemenea statisticilor,  putem concluziona c-am fi poporul ales şi nu cel… cules.
Lucian ALECSA