Florin Ţurcanu îi conduce pe liberali cu măciuca, nimeni nu mişcă în front, pe „destabilizatori” i-a terminat, folosindu-se de aceleaşi metode staliniste precum idolul lui de la Bucale, s-a înconjurat de câţiva slugoi şi de marea lui familie „liberală” de pe meleagurile natale
Congresul PNL l-a îmbobocit pe Crin ca pe un ghiocel în mustul zăpezii. E împotriva naturii, dar în politica noastră dâmboviţeană se poartă orice anomalie. Poftim, în România poţi deveni preşedinte de partid şi cu 103%! Acest procent spune de la sine ce mascaradă a fost la… Marea Adunarea Naţională a Liberalilor, cu siguranţă, tot neamul Brătienilor, de la Ion C. Brătianu şi până la Constantin (Bebe) Brătianu, ultimul secretar al PNL-ului înainte de instaurarea dictaturii bolşevice, s-a răsucit în mormânt. Cum să fii votat de un număr mai mare de oameni decât numărul celor prezenţi în sală, nici lui Ceauşescu nu i-ar fi picat bine o asemenea situaţie hilară. Caraghios. Poate că numai
preşedintele Coreei de Nord, Kim Jong-un, se mai bucură de o asemenea apreciere din partea susţinătorilor. Urmează şi-un mic paradox, nici laudele şi nici aplauzele frenetice ale colegilor nu l-au trezit de-a binelea din starea patologică de somnolenţă. Unde mai pui că şi-a tras şi un neamţ pe aproape, să-i vegheze visarea. Apropo, Klaus Iohannis, primarul Sibiului, va fi folosit doar ca deschizător de pârtie spre lumea occidentală, care i-a închis cam toate porţile după abuzurile comise în cele 40 de zile cât a fost flotant la Cotroceni. Sunt convins, în timp ce moţăia la masa prezidiului, de nenumărate ori i-a apărut pe ecranul minţii imaginea Palatului Cotroceni. Singura obsesie care-l mai face să ia contact cu realitatea este aceea de–a ajunge preşedinte al României. Iluzii.
De cum a pus laba pe partid, Crin se poartă tot mai haiduceşte cu liberalii autentici, în cei patru ani de preşedinţie a ştiut să-şi elimine cu sadism prezumtivii contracandidaţi folosindu-se de metodele brevetate de Stalin: cum un apropiat îi zâmbeşte sau încearcă să-i dea un sfat, cum acesta devine periculos şi de îndată îl scoate în afara scenei. Priviţi cum îl tratează pe Călin Popescu Tăriceanu, care timp de un deceniu i-a suportat cu stoicism sforăiturile, legănându-l când cineva încerca să-l trezească la realitate. Pe lângă faptul că suferă de grandomanie, în structura umanoidă a liderului liberal se întrezăreşte şi-o genă de dictator. De când a devenit remorca PSD-ului, partidul scârţâie din toate încheieturile, deja merge pe pană, roata Chiliman-Tăriceanu-Moisescu a zburat de pe osie. În teritoriu sunt lideri de filiale liberale care nu mai acceptă la nesfârşit bădărăniile lui Crin. Nu acelaşi lucru se întâmplă la Botoşani, unde
Florin Ţurcanu îi conduce pe liberali cu măciuca, nimeni nu mişcă în front, pe „destabilizatori” i-a terminat, folosindu-se de aceleaşi metode staliniste precum idolul lui de la Bucale, s-a înconjurat de câţiva slugoi şi de marea lui familie „liberală” de pe meleagurile natale. Nu-i văd deloc bine nici pe cei care acum îi duc trena, doi dintre aceştia au deja dosare penale, de cum vor încerca să mişte în front, de îndată li se va tăia şi lor craca de sub picioare.
Liderul liberalilor botoşăneni cu un ochi râde şi cu celălalt plânge. E bucuros că
Crin Jong-un a recidivat ca preşedinte peste liberali, dar e întristat că a refuzat să-i fie naş.
Lucian ALECSA
CITEŞTE ŞI:
Țurcanu a devenit vicepreședinte PNL la pachet cu Crin președinte
SCRIE SCRIITORUL : Sadism… constituţional
