Despre Eduard Mititelu se poate spune că s-a apucat de politică încă din adolescență. A învățat la Colegiul Național Mihai Eminescu și a ajuns președinte al Consiliului Național al Elevilor și apoi vicepreședinte al Consiliului Tineretului din România. Pasiunea pentru IT i-a rămas însă lipită ca marca de scrisoare și s-a înscris la Facultatea de Electronică, Telecomunicații și Tehnologia Informației din cadrul Universității Politehnice București.
În paralel, s-a implicat și în politică, fiind mai întâi consilier al primarului Cătălin Flutur, apoi subsecretar și secretar de Stat la Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării, pentru ca toamna aceasta să fie numit secretar de stat la Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației. Din această postură candidează la Camera Deputaților din partea PNL, fiind cap de listă.
- Vă găsim aici în fața unui computer și vreau să vă întreb de când v-ați descoperit această pasiune pentru IT, pentru tehnologia informației?
- Din clasa a VII – a sau a VIII -a mi-am pus problema, mă jucam pe calculator. Primul calculator cred că l-am avut undeva la 5 - 6 ani, mi-a adus tata un Pentium 2, țin minte. Mă jucam foarte mult pe calculator, îmi plăceau jocurile și mi-am pus problema cum să fac și eu la rândul meu un joc. Am început, am învățat Visual Basic la momentul respectiv și am participat la tot felul de concursuri de IT și după, în liceu, în clasa a IX - a am mers la Olimpiada de Informatică TIC, după aceea am intrat în Consiliul Elevilor și n-am mai fost atât de implicat în zona de IT, dar am revenit în clasa a XII – a la zona de IT pe care și acum o mai practic.
- Obișnuiți și acum să mai butonați, să vă implicați în tot felul de programe, de software?
- Da, e foarte important să rămâi conectat cu zona asta, pentru că tot apar noi tehnologii, noi limbaje de programare, mai nou, ce au mai scos tot felul de companii, soluții pentru aplicații, mobile și e nevoie să rămâi ancorat în zonă și să citești constant. Pentru că la un moment dat... Îmi doresc să îmi păstrez meseria și anume de inginer în domeniul tehnologii, informației, pentru că nu vreau să trec la meseria, la profesia, mai bine spus, de politician, vreau să rămân inginer.
- Fiindcă funcțiile sunt trecătoare, nu? Astăzi le ai, mâine nu le mai ai...
- Și atunci e nevoie să rămân conectat cu tot ce apare nou în zona de tehnologii, în tot ce înseamnă soluții noi IT. M-a ajutat foarte mult IT-ul. Cu inteligența artificială eu am început să fac pași în zona asta în timpul licenței. Apăruseră tot felul de soluții, dar nu erau cunoscute, încă nu erau predate în facultate și căutam materiale, găseam foarte greu, tot felul de video, tutoriale, tot ce înseamnă articole de specialitate. După aceea, masterul tot pe zona aceasta l-am făcut, Securitate Cibernetică și Inteligența Artificială, și am închis acest parcurs. Am atins un punct nou când am coordonat și am reușit să aduc Strategia Națională de Inteligență Artificială, o avem adoptată printr-o hotărâre de guvern.
- Și când erați copil, părinții nu vă spuneau: Edi, mai lasă calculatorul în pace? Că aceasta este obsesia părinților, să nu stea copiii prea mult cu ochii în ecrane.
- Acum este invers, că ei stau pe Facebook. Am avut avantajul că și lor le place tehnologia. Mama mea, deși este asistent medical, ea m-a învățat să instalez Windows-ul, sistemul de operare.
- Mama dumneavoastră știa să instaleze Windows-ul?
- Da, da, da. E pasionată de IT, e pasionată de tehnologie, de calculator. Aveam un singur calculator în casă și îmi zicea «mai lasă calculatorul» ca să mai intre ea. Se trezea foarte dimineață, înainte să mă trezesc eu, ca să aibă acces la calculator. Ea și studia, eu mai mult mă jucam în perioada respectivă. Ea a studiat tot felul, ce apăruse atunci, cum să descarce, internetul când a apărut. În primă fază aveam calculatorul, dar nu era conectat la internet, nu era rețeaua de internet. Tata e tehnician-electronist și cumva mi-a insuflat zona asta de electronică. Și atunci, tehnologia la noi, în casă, e ceva prioritar. E clar că viitorul reprezintă tehnologia. De asta mi-au zis ai mei să învăț IT, să învăț informatică și tot ce înseamnă matematică, fizică și engleză.
- Politică, să spun așa, încă din școală ați făcut. Ați fost președinte la Consiliul Județean al Elevilor, la Consiliul Național al Elevilor. Cum ați împletit pasiunea aceasta pentru IT cu politica, dat fiind faptul că IT-știi, în general, sunt văzuți ca niște ciudați, care socializează mai greu?
- Am luat o pauză după Consiliul Elevilor, mi-am propus să schimb un pic traiectoria și m-am axat foarte mult pe tot ce înseamnă Facultatea de Electronică. Și cred că asta m-a ajutat, pentru că e foarte important în momentul în care ai performat într-un capitol să nu rămâi acolo, să nu rămâi ancorat în ce a fost atunci. Și atunci m-am dus în zona de IT, am văzut că e viitorul. Mereu îi admiram pe colegii care se ocupau de tot felul de platforme. Aveam un coleg care făcea primii bani din clasa a X - a în design și nu bani de buzunar, bani buni. Își luase în clasa a XI -a mașina lui.
- Și Eduard Mititelu, când a făcut primii bani din IT?
- În anul 1 de facultate, la finalul clasei a XII – a și începutul anului 1 de facultate.
- Și studentul Eduard Mititelu cu ce a făcut primii bani? Cu ce program?
- Tot ce înseamnă platforme. WordPress-ul era atunci, tot felul de aplicații, PHP. Am descoperit WordPress-ul și îl făceam mai rapid. Dar am reușit să mă întrețin singur în facultate din IT. Și pentru mine a fost un challenge și am reușit la finalul anului 4 de facultate să-mi iau și eu o mașină. O mașină din banii făcuți din IT. Anul 3 sau 4.
- Ne mai spuneți și ce mașină?
- Era un Audi Q3, o mașină bună.
- Cumpărată din banii făcuți în facultate?
- Da, din facultate, din tot felul de proiecte pe IT, că nu m-am limitat. Am început, am făcut firma în 2017 și aveam proiecte în București pe zona de IT. În paralel am fost și prin administrație și după, am observat o oportunitate în zona asta, cu ce se ocupa tatăl meu la momentul respectiv și am creat și o nișă de business de familie pe zona de case de marcat, aparatură fiscală, iar magazinul încă funcționează, în oraș, pe bulevard.
- Automobilistic vorbind, ați pornit destul de înalt, dacă atunci când erați student conduceați un Audi Q3, acum, ca secretar de stat, ce mașină conduceți?
- Un Q5.
- Ați urcat?
- Nu, vă spun și de ce.
- După patru ani de Parlament poate ajungeți la Q7.
- Nu, nu, nu, e suficient. Vă spun și de ce am ales să continui cu Q5-ul. După ce am fost numit subsecretar de stat, prima oară, îmi aduc aminte ce îmi spunea și taică-meu: «să ai grijă cum conduci. Nu neapărat cum conduci tu, ci cum conduc ceilalți din trafic». Și este o mașină care m-a dus. Am făcut drumurile Botoșani - București, «n» drumuri, și este o mașină bună. Bine, prima dată am condus - mai «furam» mașină lui taică-mea - Renault Megane. Și-l mai conduceam, pe ăla am învățat eu să conduc prin Botoșani.
- Aveți grijă ce spuneți, că eu Renault Megane conduc, nu care cumva să ziceți ceva rău de mașina asta.
- E o mașină extraordinară. E o mașină extraordinară și încă... Bine, taică-mea între timp a vândut-o, dar cine o are, încă merge cu ea. Și este de prin 2007 - 2008.
- Țin minte, în 2014 v-am avut invitat într-un studio TV în calitate de președinte al Consiliului Județean al Elevilor și erați și președinte, mi se pare, și la Consiliul Elevilor de la Colegiul Mihai Eminescu. Vă gândeați atunci că peste zece ani vom realiza un interviu cu dumneavoastră în postura de candidat la Cameră Deputaților, cap de listă și secretar de stat?
- Acum, când intram pe ușă mă gândeam cum a trecut timpul... Era tot Botoșăneanul TV. Nu mă gândeam. Este chestia aceea cu visează departe. Vă spun sincer, nu mi-aș putut imagina să visez că voi putea fi... Nu funcțiile, că funcțiile nu contează, ci că o să am oportunitatea să schimb ceva în comunitate și să fac lucruri. Îmi place să fac lucruri și asta cred că este și din IT. Pentru că în IT, când lucram în 2021 - 2022, până să fiu numit subsecretar de stat prima oară, în IT livram în fiecare zi câte ceva nou. Nu știu, mai puneai un buton, mai rezolvai o problemă. Și am rămas cu chestia asta. Eu în fiecare zi nu vreau să pierd timpul. Am ani buni de când nu m-am mai plictisit într-o zi, să stau să mă plictisesc. Trebuie să fac ceva. Nu îmi tihnește să mă plictisesc.
- OK. Și asta este ultima întrebare: am văzut parcursul din ultimii 10 ani, unde vă vedeți peste 10 ani?
- Nu cred că...
- Eu tot în spatele camerei.
- Cine știe, poate vă hotărâți să veniți în fața camerei. N-ar fi un lucru rău. Nu știu. Făcând lucruri. Asta mă văd peste 10 ani, făcând lucruri, făcând proiecte.
- În politică sau în IT?
- Nu știu. Nu știu. Să mă țin Dumnezeu sănătos peste 10 ani. Dar făcând lucruri și făcând proiecte cu care să mă mândresc și pe care să mă pot uita în urmă că am lăsat ceva în plus.
