Politicianul român ar trebui condamnat, de către opinia publică, pentru lipsa celor şapte ani de acasă. Nu-i nici o glumă, limbajul lui este, în cele mai multe cazuri, grotesc, minciuna îi este permanent pe limbă, de scuipat scuipă peste promisiuni, este agresiv şi ori de câte ori suntem neatenţi ne faultează cu câte o lege, care să-i fie pe plac doar lui şi clicii lui. Una peste alta, este lipsit de cele mai elementare norme de conduită etică.
Este de ajuns să priviţi spre Florin Ţurcanu şi aveţi în faţă prototipul nesimţitului sadea, cel pus pe căpătuială, al cărui limbaj e unul de… staul. Şi nu e singurul din politica botoşăneană. Nici Stelică Iacob Strugaru nu-i departe de el, şi acesta măcelăreşte limba română după cum îl taie capul. Când e vorba de propriile lor interese n-au nici mamă, nici tată, scot baionetele şi trec la atac. Între ei se suportă mai uşor, chiar dacă de multe ori se mai lovesc, totul până la o limită, când e vorba de câştig, devin brusc solidari, indiferent de culoarea politică. Cică, în politică, totu-i posibil. Sunt capabili să se hârjonească şi câte două-trei luni doar spre a distrage atenţia celor mulţi de la intenţiile lor perverse. N-am văzut nici unul cicatrizat pe viaţă. Şi asta se întâmplă din 90’. S-a încercat o minimă educaţie, i-am mai rotit, le-am mai tras peste scăfârlie, însă de înţeles n-au înţeles nimic, ba mai mult, dând din coate şi din picioare au mai făcut loc şi pentru alţi troglodiţi de acelaşi calibru.
Acum scena noastră politică e plină ochi cu astfel de indivizi care nu au nimic în comun cu bunul simţ. Avem un politician care-i ditamai parlamentar european acum şi care este o adevărată caricatură, foarte puţine trăsături umanoide are, când îşi dă drumul la gură spui că behăie, este lipsit total de respect faţă de valoare, dă cu bombeul în tot ce întâlneşte în cale. „Funcţionează” doar pe baza instinctelor, educaţie ioc, prostie cât încape, de bun simţ nici nu mai vorbim, e zero tăiat în patru. Vina nu-i aparţine în totalitate, şi cei ce-i „poartă” de grijă sunt la fel de vinovaţi, de multe ori îl provoacă, îi incită prostia spre a râde de el şi-ai ciuguli câţiva euroi. La fel de vinovaţi se fac şi câţiva înalţi prelaţi, care-i ţin isonul doar pentru a-l determina să mai ridice o biserică. Nu se poate să fii cu înjurătura în guşă şi cu crucea în mână.
Mai avem un individ, ce-i de multişor timp în politică, lumea îl cunoaşte ca pe calul cel breaz, comportamentul lui este de om bolnav psihic, e un caz patologic, trebuia de mult internat într-un ospiciu, lăsat în libertate a adus atingeri la tot ce-a mai avut demn în ţara asta, a lovit în intelectuali, în justiţie, în oamenii de ordine, după care şi-a pus mâna în gips ca ultimul laş. Cu toate că se dă un doct, cu certitudine că cei şapte ani de acasă i-a petrecut pe maidanul din Butimanu.
Dar mai sunt şi altfel de cazuri, sunt indivizi care îşi exprimă limitele şi prostia prin … muţenie, e cazul deputatului de Flămânzi, Nae Rebenciuc. I s-ar potrivi sintagma de… „arogant pervers” .
Lucian ALECSA
