Şi la acest Revelion maneliştii au pichetat unele televiziuni, de la Salam la... Vijelie toţi troglodiţii neamului şi-au afişat meclele pe ecran, zbierând cele mai oribile improvizaţii muzicale. Totuşi, parcă nu au fost atât de agresivi ca-n ceilalţi ani, vedeta nopţii a fost muzica populară, un aspect demn de toată lauda. Un Revelion caraghios a fost cel transmis de postul „Realitatea TV” oferit de Mircea Dinescu. Fie-mi iertată comparaţia, între poetul de la Cetate şi Marean Vanghelie nu e nici o deosebire de caracter, de altfel este tot mai evidentă diferenţa dintre poetul Mircea Dinescu şi îmbuibatul boiernaş Mircea Dinescu, cel căruia îi place să exhibiţioneze ori de câte ori are ocazia. Ceea ce ne-a oferit „boierul” Dinescu n-a fost decât un „vanghelion provincial”, în cel mai evident stil dâmboviţean.
Muzica populară s-a făcut simţită pe la toate posturile de televiziune, vedetele folclorului românesc au colindat prin toate studiourile evidenţiind frumuseţea zestrei noastre spirituale. Au existat şi momente mai puţin plăcute, mari voci ale folclorului nostru s-au lăsat ispitite de „muzica la modă” oferindu-ne şi momente penibile. Conducerea televiziunii naţionale a fost inspirată când s-a gândit să lase programul de Revelion pe mâinile celor trei realizatori de divertisment: Iulian Tudor, Dan Bitman şi Mircea Radu, care au dat încă o dată dovadă de profesionalism şi bun simţ. Pentru scurt timp am zărit-o şi pe Urania la „B1TV” ghicindu-ne în stele, pe 23 ianuarie păşim în Anul Dragonului, cică vom avea un an la fel de zbuciumat ca 2011, plin de convulsii sociale, iar criza va continua să ne lovească din toate părţile. Bazaconii, vorba aia: „preziceri ştiute”, de parcă românul n-ar şti ce-l aşteaptă cu asemenea politicieni în frunte ţării. Dan Negru a fost mai negru ca niciodată, ne-a servit un divertisment sec, plin de lucruri comune şi exhibiţionism pe săturate. Ca de obicei, OTV s-a scăldat în mediocritate, servindu-ne, din incinta apartamentului lărgit al „viitorului preşedinte al României”, Dan Diaconescu, cele mai... diverse prostioare.
Pe ici pe colo s-a mai auzit şi câte un lăutar, ridicând paharul şi îndemnându-i pe români la un şpriţ. Românul nu are nevoie de o asemenea invitaţie, pentru noi băutura e un „dat” genetic, lucru pe care l-a aflat încă din timpuri ancestrale Burebista, gestul lui radical de-a tăia viile de pe tot cuprinsul Daciei se pare că n-a avut nici un efect. Pe aceeaşi partitură nesigură, lipsită de discernământ estetic, au…cântat şi posturile fraţilor Micula.
Momentele de divertisment, cu adevărat încărcate de umor, au cam lipsit, actorii nu s-au mai înghesuit să-şi exprime show-urile sau poate că trecem printr-o criză de textieri talentaţi. Până şi cei doi monştri sacri ai divertismentului, mă gândesc la Stela Popescu şi Alexandru Arşinel, n-au strălucit, au venit cu aceleaşi poante nesărate şi deja fumate. Vin vremuri triste pentru acest popor, românului nu i-a mai rămas nici umorul. Stau şi mă întreb dacă mai suntem ce-am fost odată.
Lucian ALECSA
