Se ştie că prostul nu-i prost destul, dacă nu-i şi fudul. Autointitulatele genii neînţelese îşi varsă “intelighenţia” pe propriile lor bloguri, sperând că vor fi băgaţi în seamă de cei din jur şi că astfel vor fi mai cunoscuţi. Dacă se întâmplă să li se răspundă în vreun fel, brusc  „fudulia” le creşte şi încep să-şi piardă minţile visându-se ditamai leii-paralei.Bieţii „fuduli” îşi descarcă năduful pe câte un articol din presă, care le depăşeşte şablonul lor de gândire, sar la beregata autorului de spui că i-a lovit strechea.
Asemenea „scriitori” de bloguri  avem cu duiumul, cei mai mulţi fac parte din tagma politicienilor, până când şi bădia Conţac îşi defulează gândurile şi frustrările în acest mod. De fapt, aceşti indivizi nu sunt decât nişte trubaduri ai nimicului, fie ei şi parlamentari, aşezaţi la periferia umanului, ce-şi trăiesc neputinţele colcăind în propriile lor dejecţii sufleteşti. Nu cedează  când sunt traşi de atenţie, din contra , trec la atac deversându-şi sufletul încărcat cu venin peste tot în jur. Vorba unui prieten:  “Lasă-i în plata Domnului, vascularizându-şi în asemenea hal prostia pot ajunge ca într-o bună zi să facă infarct”.  Îşi expun fără rezervă secreţiile intelectuale pe monitorul vreunui calculator crezându-se în permanenţă în centru atenţiei. Să nu uităm că perioada de tranziţiei a fost una extrem de rodnică pentru proşti, pseudointelectuali, oportunişti şi tupeişti, atunci le-au crescut şi aripi.
Indicele de recunoaştere a acestor troglodiţi este, în primul rând, obrăznicia. Grav e faptul că au fost lăsaţi să considere politica  drept armă de înjunghiere a prosupuşilor adversari, chiar dacă limbajul lor e o focoasă expirată, un vid de gândire ambalat într-un cofraj de înjurături, nesimţiţii atacă din toate părţile, de multe ori prin intepuşi. Singurul lor mod de-a atrage atenţia îl constituie panoplia de cuvinte fiţoase din dotare. Să-i vezi „dându-se rotunzi” în faţa colegilor de partid şi-a plevuştii din jur. Se laudă că şi-ar iubi confraţii din toţi rărunchii şi că sunt trup şi suflet pentru cetăţenii din jur, aruncându-le în sictir din patru în patru ani câte un codru de pâine.  Cum deschid gura faultează limba română de parcă n-ar fi limba lor maternă, iar când vor să impresioneze pe careva încearcă să antreneze în discuţii tot felul de neologisme şi fraze pompoase ascultându-i zici că-s babuini. În fond, bat apa în piuă, fără a exprima ceva coerent şi logic .
Acestor politicieni de doi bani le recomand cartea „ Ghidul nesimţitului” a scriitorului şi jurnalistului Radu Paraschivescu.
Lucian ALECSA