E drept,  ce poate fi mai trist pentru o mamă decât să-şi ştie copilul rătăcit printre străini încercând să se descurce, purtând , fără voia lui, anatema de cetăţean crescut şi educat în lagărul comunist. Întrebând un tânăr medic stomatolog din Republica Moldova,  dar care acum îşi exercită profesia la Botoşani, ce sentiment l-a încercat atunci când a hotărât să plece la studii în străinătate,  răspunsul a venit cu oarecare întârziere,  fiind însoţit de un oftat adânc, rupt parcă direct din adâncul sufletului: ”Sincer, a fost ca şi cum ar fi trebuit să traversezi pe o potecă foarte îngustă Transfăgărăşanul,  cu mâinile goale, fără a mă putea ajuta de ceva.” Comparaţia e plastică şi extrem de fidelă adevărului. Un asemenea sentiment îl trăiesc şi tinerii noştri, vrem - nu vrem, occidentul ne priveşte încă cu suspiciune, cred că sintagma de „estici” ne va amprenta imaginea încă vreo două-trei generaţii. Singura noastră şansă este să depăşim orice complex de inferioritate, să demonstrăm că suntem egalii lor, de multe ori chiar şi peste ei. Amurgul zeului Putin nu-i departe, odată cu plecare lui este posibil să răsară soarele şi peste această parte a lumii!
CITEȘTE:
SCRIE SCRIITORUL despre : Jungla politică și pădurea carpatină   
După aflarea rezultatului alegerilor din Moldova şi după ce-am trăit cu atâta intensitate  stafidirea micuţului nostru neo-bolşevic Victor Ponta,  putem considera  2014 drept „ ANUL REDEŞTEPTĂRII NAŢIONALE”. Având în faţă pozele alegerilor din cele două ţări înclin să cred că-n cele două trupuri româneşti nu numai că bate aceeaşi inimă, dar că avem şi o structură comportamentală comună, cu bunele şi cu relele ei.  E drept, uneori există tonuri şi nuanţe uşor diferite, dar fondul rămâne acelaşi. Atât la Bucureşti cât şi la Chişinău bagheta redeşteptării naţionale a fost în mâna românilor din diasporă; a tinerilor instruiţi, ce respiră aer occidental. Tot felul de grupări pro-estice au împrăştiat pulberea de turnesol peste ambele părţi ale Prutului, important este că acizii înroşiţi au rămas în afara ecuaţiei câştigătoare. Duminică, pe 30 noiembrie, fraţilor noştri din Republica Moldova le-a trecut pe la ureche glontele plecat din Kalaşnikovul lui Igor Dodon, o copie fidelă a ţarului Vladimir de la Moscova. Partidul Socialiştilor din Republica Moldova conservă cu sfinţenie toate reflexele bolşevismului brejnevist, cu mult mai agresiv şi mai radical chiar decât PSD-ul iliescian. Faptul că acest partid a obţinut cele mai multe voturi, ar trebui să ne dea frisoane.
CITEȘTE:
 SCRIE SCRIITORUL un basm de la Dorohoi: Doly cel voinic şi căpuşele de aur
Indiferent cât de şerpuitor şi  accidentat pare drumul Moldovei spre Europa, rezultatul alegerilor ne dă speranţe. Nu peste mult timp va veni şi ziua marii îmbrăţişări fraterne. Victoria în alegeri e de partea partidelor pro-occidentale, PLDM, PD şi PL ar avea 55 de mandate în Parlamentul Moldovei  faţă de doar 46 de mandate vor reveni partidelor pro-moscovite. Odată cu încheierea alegerilor, nu se vor linişti apele politice la Chişinău. Politicienii moldoveni sunt din acelaşi aluat cu ai noştri. Avem aceeaşi genă! Aşa că ne aşteptăm ca de îndată să înceapă lupta orgoliilor şi …măsurarea averilor între liderii formaţiunilor ajunse la putere, cu accentuate note de iresponsabilitate balcanică. Dar, cine ştie, s-ar putea să mă înşel, poate că fraţii noştri sunt puşi pe fapte mari şi ne vor da o lecţie de democraţie autentică.
Lucian ALECSA
CITEȘTE:
 Botoşănean umilit la o coadă uriaşă la Londra, TACTICA INCREDIBILĂ prin care românilor li se anulează voturile: Nişte nesimţiţi! Nişte nenorociţi! –  FOTOGALERIE