Toţi ne aducem aminte, un joc din copilărie suna cam aşa: „Pace, pace între două dobitoace” Ei bine, greu de crezut, din ’89 pe scena politică dâmboviţeană avem parte de tot felul infantilisme; de la bâlbâieli antologice, la exprimări demente, gen cele ale lui Corneliu Vadim Tudor, de la jocul de-a hoţul şi vardiştii, cei doi protagonişti fiind corupţii şi Justiţia,  la şotron, ăsta avându-i în prim plan pe traseiştii politici. Cu toţii îi putem vedea sărind  într-un picior dintr-un partid în altul fără a fi deranjaţi  în nici un fel de barierele  doctrinare. E drept, la noi acestea fiind mai mult simbolice, nicidecum serioase. 

De anul trecut, chiar din prima lună de după alegerile generale, se joacă în draci „ pace, pace între două dobitoace”. Cer să nu fiu acuzat de vulgaritate, ceea ce văd acum în sânul USL-ului nu poate fi definit decât în acest mod. Jocul în sine constă în hârjoneli  între prieteni ocazionali ce-şi aruncă reciproc tot felul de vorbe, bune şi rele, cele de ocară fiind dominante.  Atenţie, între protagonişti există o vizibilă nepotrivire de caracter. Finalul este unul previzibil, se lasă cu injurii şi îmbrânceli. Când lucrurile degenerează intervine un al treilea jucător încărcând să le potolească orgoliile şi să-i despartă folosind expresia cu pricina. Poza nu-i greu de recunoscut, astfel de jucători politici sunt peste tot în ţară. De hârjoana dintre Victor Ponta şi Crin Antonescu poporul e deja sătul. Şi pe alte paliere ale politicii ies scântei, chiar zilele acestea doamna senator PSD, Gabriela Vrânceanu Firea, s-a luat la trântă cu preşedintele Consiliului Judeţean Ilfov,Marian Petrache, dintr-un motiv mai mult decât infantil, unul de-a dreptul cretin, cu acuze reciproce de doi bani.
Şi pe scena politică botoşăneană are loc un asemenea joc. Aici hârjoana  e tot la nivelul filialelor celor două partide aliate. Dacă într-o zi Florin Ţurcanu uită să-i sară la beregată lui Ovidiu Portariuc de îndată se găseşte un alt liberal să-i pună piedică pesedistului. Asta se întâmplă chiar de la primele ore ale dimineţii. Mai spre prânz, când întreaga populaţie a judeţului face ochi, se trezeşte Ovidiu Portariuc sau vreo falangă de-a lui rebelă şi-i dă la gioale preşedintelui Consiliului Judeţean. Doar în weekend joacă se mai potoleşte, şi nu într-un mod voit, tensiunile persistă, numai că protagoniştii au alte preocupări. Ovidiu pleacă la domiciliul conjugal în dulcele târg al Iaşilor încercând să-şi încarce bateriile pentru săptămâna ce urmează,  iar Florin îşi reîntregeşte familia la un grătar gândind profund la viitorul de au al partidului pe care cu înţelepciune haiducească îl conduce.
Un act al acestui stupid joc l-aţi putut urmări la finalul săptămânii trecute. Schimbul de replici dintre Florin Ţurcanu, pe de-o parte,  şi tabăra social democraţilor a fost reprezentată de două voci piţigăiate; Ovidiu Portariuc şi Paul Ioan de Dorohoi. Mărul discordiei l-a reprezentat investiţiile de la Spitalul de Urgenţă” Mavromati” din Botoşani. Poate c-ar fi timpul ca cele două partide să-şi urmeze fiecare traiectul lui doctrinar, să nu se mai îmbrâncească, populaţia nu mai vrea circ şi nici TVA mai mic la pâine, efectele sunt zero, ci o stare materială mai bună şi linişte în ţară.
Lucian ALECSA
CITEŞTE:
 SCRIE SCRIITORUL despre lucrări edilitare în: Promisiuni extrapolate pe caniculă