SCRIE SCRIITORUL despre Publius Ovidius Naso: Modele vesele şi triste

Napoleon spunea: „Politicienii au nevoie de modele, mai ceva decât copiii”. Timpul a dovedit că reflecţia împăratului francez are valabilitate în orice colţ din lume. Şi spaţiul nostru carpato-danubiano-pontic e condus după modele, dar  a şi produs modele. Nu voi vorbi prea multe despre modelele politicienilor predecembrişti.

 

Comuniştii, de la cei din linia întâi până la toţi pămpălăii sfertodocţi care nu prea ştiau câte urechi au, erau forţaţi să-şi aleagă unul dintre cele trei modele exotice dictate de ideologia lor: Marx, Engels şi Lenin. E drept, după ce prindeau un pic… de coajă îşi alegeau şi altfel de idoli, gen: Hitler, Stalin, Mao Zedong sau Kim Ir Sen. Asta se întâmpla pe muţeşte. Şi Ceauşescu, înainte de a pus la zid de gaşca lui Ion Iliescu, s-a crezut un fel de Stalin de Dâmboviţa. Culmea, a fost ciuruit tocmai de proprii lui discipoli!  Prin popor circulă  o vorbă înţeleaptă, care sună aşa: ”Fiecare cum îşi aşterne, aşa doarme”. Nu-i greu s-o traducem şi-n politică: ”Fiecare politruc sfârşeşte asemenea modelului după care îşi croieşte destinul”. Interpretările le puteţi face dumneavoastră, eu voi încerca să descopăr modelele politicienilor noştri de astăzi.
CITEŞTE ŞI:
 SCRIE SCRIITORUL despre cum tratezi o ţară ca o prostituată: România furtunoasă
Începem cu Ion Iliescu. Acest individ, toată viaţa lui a fost extrem de alunecos, e foarte greu să-i depistăm modelul după care şi-a construit eul politic. Tinereţea i-a fost marcată de imaginea lui Stalin, maturitatea de imaginea lui Ceauşescu, iar la bătrâneţe s-a vrut a fi un despot luminat. În cele din urmă s-a dovedit a fi un bolşevic cu ifose intelectuale şi cu foarte multe reflexe sadice. Este de ajuns să amintim modul cum a reuşit să înăbuşe exprimarea democratică a „golanilor” din Piaţa Universităţii de acum un sfert de veac. La rândul lui Ion Iliescu a devenit idolul lui Adrian Năstase. Acesta a intrat pe scenă ca un câştigător, cu un plus de aroganţă, dar şi cu un mai mare grad de obrăznicie. Acest melanj umanoid a ridicat corupţia la rang de expresie naţională, a furat cu stânga şi cu dreapta, a umilit instituţiile statului ori de câte ori a avut chef, s-a crezut un fel de semizeu. Până la urmă i s-a înfundat, a fost adus cu picioarele pe pământ tocmai de instituţia pe care a terfelit-o cel mai mult. E vorba de Justiţie.
CITEŢTE ŞI:
 Cristian Roman, atac la PSD: Regim comunist, Guvern şmecher- AFLĂ ce propune
Apoi a venit rândul lui Traian Băsescu. Cu înfăţişarea lui de pirat sadea, fiind şi purtătorul unor apucături nărăvaşe, i-a cam înspăimântat pe românaşi. În cei zece ani de când e la cârma ambarcaţiunii, ne-a cam zdruncinat. Cu toate că vântul nu tot timpul i-a fost prielnic, a repus ţara cu faţa spre occident.  Apucăturile lui au fost studiate cu lux de amănunte de ai săi duşmani. Victor Ponta a făcut din el un idol, încearcă să-l copieze în toate, numai că nu-i prea reuşeşte, dar nici în ruptul capului n-ar recunoaşte acest lucru. Se vrea obraznic, ferm în decizii şi intolerant cu adversarii politici, numai că la el în partid cântă baronii, vocea lui nici că se aude, nu face decât să dea alandala din braţe şi să strănute la câte o umbră.
Merită să remarcăm că şi ofiliţii noştri politicieni de Botoşani şi-au tras idoli. Dacă cel de la primărie îl vede pe bufonul penal de Constanţa drept Publius Ovidius Naso, închinându-i-se  ori de câte ori îl vede, cel de la Consiliul Judeţean se mulţumeşte să-l idolatrizeze pe mioriticul cioban de Pipera, care astăzi face politică liberală la Poarta Albă.
Lucian ALECSA