În următoarea secunda m-am gândit să-l ajut cum pot mai bine, să-i ridic tonusul la câteva zile. Să-l supun unui soi de terapie prin cuvânt, să-l determin să pipăie realitate şi să se apuce de muncă. Comunitatea care l-a aburcat în fotoliu de prim edil are nevoie de faptele lui şi mai puţin de vorbele lui
Atât puţinii prieteni pe care-i am, cât şi cei care se dau prieteni, îmi sugerează să-l mai las pe primar în pace, prea mă iau de viaţa lui :
„E tânăr, abia acum se coace, peste vreo trei-patru ani să vezi că va fi un bun edil”. Nu-i pot contrazice, dar nici să-i cred pe cuvânt, cine ştie ce se poate întâmpla cu mine sau cu unul dintre sfătuitori în câţiva ani. E drept, de ceva timp evidenţiez ridurile de pe fizionomia politico-administrativă a domnului
Ovidiu Portariuc. N-o să vă vină să credeţi, o fac cu acordul lui, ba mai mult, sub directa lui încurajarea. Cu vreo câteva săptămâni în urmă, dl primar era alături de liderul social-democrat,
aproape invizibilul deputat Andrei Dolineaschi, şi de câţiva ziarişti în faţa Teatrului „Mihai Eminescu”, ieşiseră de la alegerea preşedintelui PSD, aripa pensionară. Dl
Ovidiu Portariuc era în mare vervă fabulatorie, încerca să convingă auditoriul de potenţialul său administrativ, de capacităţile sale intuitive şi de multe altele chestii. Într-un moment de respiro, mi-a spus-o cu emfază: „
Să ştiţi, ceea ce scrieţi despre mine nu mă deranjează în nici un fel, din contra, îmi ridică tonusul”. Şi eu care mă gândeam că va strâmba din nas când va da cu ochii de mine sau că-mi va reproşa modul în care îl tratez. Atunci cum să nu crezi în vorbele unui primar tânăr şi ferchezuit, cu aere de ditamai întreprinzător. Atitudinea lui am privit-o ca pe un gest firesc.
CITEŞTE ŞI:
Mușuroiul APIA : Anchetă DNA la afacerea agricolă a familiei Portariuc – DOCUMENT
În următoarea secundă m-am gândit să-l ajut cum pot mai bine, să-i ridic tonusul la câteva zile. Să-l supun unui soi de terapie prin cuvânt, să-l determin să pipăie realitate şi să se apuce de muncă. Comunitatea care l-a aburcat în fotoliu de prim edil are nevoie de faptele lui şi mai puţin de vorbele lui. Tot aştept să-i simt tonusul ridicat, dar de unde, pe zi ce trece e tot mai anemic şi mitoman. Nici un efect până acum, din contra, pare total rupt de realitate. Până şi la Bucureşti a ajuns să-şi vândă gogoşile lui râncede vorbind într-un limbaj de lemn despre propriile sale „
realizări” de când a fost ales primar de Botoşani. Cu toate astea, sunt convins, dl
Ovidiu Portariuc răspunde pozitiv unei astfel de „
terapii prin cuvânt”, doar când propoziţiunile sunt ţesute în mintea maestrului său în ale administraţiei, Mihai Tincu. Cât priveşte limbajul acestui „rapsod-conf” este unul de mahala, plin de obscenităţi şi mojicisme. Probabil că şi-l cultivă cu aceeaşi mândrie patronală şi-n faţa angajatelor sale, pe care le tratează, de foarte multe ori… aşa cum le tratează, ştiu ele mai bine.
CITEŞTE ŞI:
SCRIE SCRIITORUL după RUŞINE portariuc: Primarul Păcală şi ocara sindicală
Privind partea serioasă a „problemei Portariuc” vreau să cred că dl primar nu-i imun la ceea ce scrie presa botoşăneană despre modul cum administrează municipiul. Critica nu trebuie privită drept un gest răutăcios, cu atât mai puţin pamfletul, nimeni nu are nimic de împărţit cu individul
Ovidiu Portariuc, ci doar cu persoana publică înregimentată într-o funcţie cu mari responsabilităţi faţă de cetăţeni. Cea mai nesimţită atitudine faţă de electorat este să-l minţi.
Lucian ALECSA
CITEŞTE:
SCRIE SCRIITORUL despre boxul Ovi – Florin: Poză “sepia” cu România pe fundal
[[banner]]
