«Există pericolul să-ţi provoace nostalgii, te poţi visa cu-n sfert de secol mai tânăr, ca atunci când îi educai pe soldaţi cu citate din tezele tovarăşului Nicolae Ceauşescu, iar bieţii de ei te ascultau smirnă dându-ţi întru totul dreptate»


„Un ţânţar nervos şi foarte / slab de constituţie” este foc şi pară pe mine, este deranjat că mi-am permis să-l arăt cu degetul şi să-i amintesc valoarea pensiei. Iniţial am avut intenţia să-l asemăn cu-n „cocostârc pe catalige”, folosindu-mă tot de un vers de George Topârceanu, dar de îndată m-am răzgândit, am considerat că l-aş „împăuna” şi mai mult. Ei bine, într-un editorial apărut săptămâna trecută am spus că dl Mircea Comăneci are o pensie de peste 25 de milioane de lei vechi, acum doresc să vin cu-o rectificare şi să precizez că primeşte pe „dai boje” peste 31 de milioane de lei vechi, adică echivalentul a trei salarii de profesor. Motivul… disperării d-lui colonel rezervist este că anul trecut, ca efect a noii legi a pensiei, i s-a retezat o sumă frumuşică, de vreo 12 milioane de lei vechi. Să reamintesc faptul că domnia sa, pentru serviciile aduse patriei şi mai ales pentru cele câteva războaie duse cu tot felul de duşmani imaginari şi cu vreo doi-trei răcani, fusese onorat de statul român cu peste 43 de milioane de marafeţi. Curat-murdar, coane Mircea, vezi că dacă mai ieşi mult în stradă dai cu protestul în fasole, nu mai ai timp să-ţi cheltuieşti bănuţii agonisiţi şi, mai grav, compromiţi acest ultim drept constituţional al românului! Într-un stat democrat e dreptul dumitale de-a protesta… preventiv şi de-a elibera vocal tot felul de invective grobiene la adresa celor de la putere. În mare parte ai dreptate, guvernanţii noştri sunt mari gafeuri, de multe ori calcă prin străchini, îşi permit chiar să-şi arate… fesele unor ziarişti curioşi, dar au comis şi un lucru bun; au reuşit să vă ofenseze pe voi, cei cu pensii nesimţite,  irascibilizându-vă în aşa hal până v-aţi dat măştile jos. Sunteţi, de adevărat, caraghioşi, domnilor!
Şi apoi d-le colonel, cu exprimarea stai cam într-o rână, sfatul meu e mai răsfoieşte câteva cărţi (atenţie, cărţile de beletristică nu s-au scumpit în ultimii ani!), poate că te vor duce la un echilibru lăuntric, cu siguranţă că-ţi vor estompa defulările şi-ţi vor topi orice umbră de complex, dar nu cumva să te apropii de cărţile de şeptic, există pericolul să-ţi provoace nostalgii, te poţi visa cu-n sfert de secol mai tânăr, ca atunci când îi educai pe soldaţi cu citate din tezele tovarăşului Nicolae Ceauşescu, iar bieţii de ei te ascultau smirnă dându-ţi întru totul dreptate. Să ştiţi, sunt chiar dispus să vă recomand câteva romane celebre, poate în felul acesta vom intra într-un alt fel de dialog, vorba poetului „cu mult mai înalt şi cu mult adevărat”.
E normal  să trageţi cu ochiul mai întâi spre propriile interese, dar poate că e bine să nu uitaţi să priviţi şi spre cei de pe alte paliere ale societăţii, care la o pregătire echivalentă cu a dvs. şi care poate c-au dus războaie cu inamici adevăraţi, gen securişti sau activişti de partid, iar acum trăiesc, ce-i drept, modest, cu pensii de 8-9 milioane de lei vechi.
Vă doresc o maturizare rapidă. Să ne auzim de bine şi fără… strigături!
Lucian ALECSA
CITEŞTE ŞI:
 SCRIE SCRIITORUL : Oraşul lu’ peşte şi protestele unui milionar politizat