Sorin Mihai Azoiţei, 31 ani, originar din Botoşani, a plecat de 7 ani de acasă. A stat în Italia pâna când România a intrat în Uniunea Europeana, apoi a venit la Londra, chiar în ianuarie 2007. Şi aici, şi acolo a muncit în construcţii. Diferenţele sunt enorme, nu numai la locul de munca, ci şi în societate: Acolo eram "rumeni di merda", aici suntem oameni . Sorin stă într-o casă cu 5 dormitoare într-o zonă rezidenţială din Wembley Park. Chiria, împarţită la mai multe familii, costa 1.400 £ pe lună, dar merită, la aşa ceva în Italia nici nu puteai visa . În parcarea din faţă, un Chrysler pe care Sorin abia şi l-a cumpărat, pentru că în august se întoarce acasă să se însoare şi vrea sa facă impresie bună la el în oraş. În gradina imensă din spatele casei şi-a montat un sac de box, la care se mai antrenează din când în când: N-am facut box, am facut culturism acasa si vreau sa ramân în forma . Sorin a luat calea strainatatii imediat dupa ce a terminat scoala: Am plecat de acasa de la 18 ani. Am fost în Turcia trei ani, am lucrat la o fabrica de sticla, la o fabrica de gratare de frigidere, apoi la o spalatorie de masini. M- am întors acasa la 21 ani pentru ca primisem ordinul de incorporare fortata. Am facut armata si apoi am plecat în Italia”. A venit la Roma, la Ciampino, unde avea mai multi verisori. Începutul a fost dificil. Nu stia limba, nu stia nicio meserie si pe deasupra, în primul an a avut un accident cu masina, a fost operat si a stat un an în convalescenta. Când si-a revenit, un verisor de-al lui l-a luat la munca la patronul lui italian. Plata, mizerabila: 30 de euro pe zi, la negru. La început câstigam 30 de euro la zi, apoi am muncit cu 35. Nu stiam sa fac nimic. Ce puteam sa fac? Paolo, patronul italian, mi-a spus: "Sorin, eu te platesc mai putin, dar te învat meserie". Şi este adevarat, am învatat foarte multe. Patronul facea de toate, de la instalatii de apa, gaz, electrice pâna la gresie, pictura, razatura. Am învatat tot ceea ce se face într-un apartament. Absolut tot. Patronul italian, ca majoritatea micilor patroni din Italia, platea cu târâita, cash, la negru, si niciodata nu platea când si cât trebuia sa plateasca. Stilul italian clasic: Nu era rau cu banii, dar era învatat ca italienii, ma amâna, nu-mi dadea toti banii. Am ajuns la un moment dat sa am de luat de la el vreo 2.000 euro.” Plecarea A plecat de la el si a muncit la alt patron unde câstiga 70 de euro pe zi. În decembrie 2006 a avut niste discutii cu patronul si s-a întors la primul loc de munca. Dar desi a promis ca nu-l mai amâna cu banii, Paolo iar a început cu amânarile. Sorin s-a saturat de bataia de joc a italienilor. În ianuarie s-a hotarât sa vina la Londra, unse se afla de mai multi ani fratele sau. “Îl aveam aici pe fratele meu mai mic. Muncea în constructii si mi-a spus mereu sa vin si eu aici. Mi-a luat bilet de avion, trebuia sa plec într-o vineri, la sfârsitul lui ianuarie. I-am zis italianului: "Paolo, vezi ce faci cu banii, ca trebuie sa plec". Mi-a zis sa nu-mi fasc griji. Joi am mers la munca, mi-a spus sa ne întâlnim seara la bar la Anagnina (statie de metrou la Roma - n.r.). Şi când i-am vazut fata, am înteles ca n-o sa-mi dea banii. A început sa se plânga, ca n-are acum, dar ca mi-i da, textele obisnuite. Mi-au ramas 500 de euro la el, bani pe care nu i-am mai vazut.” Alta planeta Când am venit la Londra, mi s-a parut ca am cazut pe o alta planeta. Mergeam cu fratele meu, dar nu întelegeam nimic. Pâna si când treceam strada era invers. Eram speriat, nu stiam limba si când fratele meu m-a luat la munca, totul era diferit, alte scule, alte materiale, alt stil de munca. Doi ani de zile am muncit numai cu români si n-am apucat sa învat engleza. La începutul lui 2009 am fost trimis sa lucrez pe un santier din Victoria, lânga statia de metrou. În 6 luni am învatat engleza cât în doi ani. Sunt singurul român între englezi si irlandezi. Care e diferenta fata de Italia? “Cu banii, fata de italieni, sunt punctuali. O data la doua saptamâni, firma îmi baga banii în cont. Nu trebuie sa ma milogesc pentru banii mei, cum se întâmpla în Italia. O alta diferenta este siguranta muncii. Aici fara vesta, fara masca, fara ochelari si manusi de protectie nu ai ce cauta pe santier. Daca vine un control, te da afara pe loc. Sunt platit mai bine, aici câstig 80 £ pe zi, dupa taxe, cu tot cu taxe iau 100 £. La ultimul meu loc de munca din Italia câstigam 70 de euro. Într-o luna câstig 1.600 £, fara sâmbete. Acum am început si sâmbata si ajung cam la 2000 £. Dar aici si viata e mai scumpa. Când am venit, ma duceam cu 70 £ la supermarket si ieseam cu cosul plin, acum cu aceiasi bani mai ies cu patru plase. S-au dublat preturile. Oricum, reusesc sa fac economii mai mari. În Italia puneam 6-700 euro deoparte, aici reusesc sa pun 800 £ pe luna deoparte, cam 1.000 de euro.” Respect Nu e vorba numai de bani si de munca: Viata personala de aici e diferita. Esti respectat. Când te duci la un magazin, la o banca, esti privit ca un om, nu ca un strain, asa cum se întâmpla în Italia. Mi-am luat rate, am intrat în contact cu functionari, nu exista sa te refuze pentru ca esti strain. Aici nu exista rasism. Oriunde te duci, esti primit cu bratele deschise. În Italia am simtit rasismul. Eu circulam mereu cu autobuzul si metroul, si mi se întâmpla sa aud mereu expresii ca "rumeni di merda" (români de r...), aici niciodata n-o sa vezi asa ceva. Au mai venit baieti din Italia si mi-au spus: "Aici e raiul pe pamânt". Am un coleg albanez care a venit aici de la Milano, si mi-a spus ce stiam si eu: ca acolo suntem tratati ca sclavi. Fata de Italia, este o diferenta mare si din punctul de vedere al curateniei si al nivelului de cultura. E bine la Londra, dar tot mai bine-i acasa, spune Sorin: Vreau sa ma întorc în România. În Italia am învatat meserie si am investit în scule. Am de gând sa mai stau vreo 3 ani si sa ma întorc la Botosani, sa-mi fac o firma de constructii. Pentru început, sunt constient ca n-o sa câstig si ca o sa fie greu. În România acum costul muncii e dublu fata de aici. Daca vrei un meserias, trebuie sa ai programare la el! Am ambitiile mele. Când îmi pun ceva în cap, merg pâna la capat." Articol publicat de Gazeta Românească