Prizonieră în propria casă: Botoșaniul care n-a fost în stare să monteze o balustradă pentru o nenorocită, dar i-a îngropat banca - GALERIE FOTO

Imaginați-vă că viața voastră ar depinde de o balustradă. Da, de o banală balustradă pe care nu o puteți monta fiindcă nu aveți bani. Și chiar dacă i-ați avea, tot v-ar fi imposibil pentru că, pur și simplu, vă lipsesc puterile.

 

Prizonieră în propria casă


Ceea ce pentru mulți dintre noi este un exercițiu de imaginație, pentru alți oameni - și nu chiar puțini - reprezintă o problemă reală. Pe cât de stringentă, pe atât de absurdă.
Este și povestea unei botoșănence de 60 de ani care nu putea să iasă din casă dintr-o stupizenie. Suferă de scleroză multiplă și pentru a se deplasa are mereu nevoie de un sprijin. Locuiește la etajul II al unui bloc din strada Mihail Kogălniceanu, putea coborî până la parter, dar nu mai putea străbate holul și scările de la intrare pentru că nu avea de să se țină. Și mai ales iarna nu se putea aventura.

 

A cerut o balustradă, i s-a promis o bancă


Elena Buzilă este bolnavă de vreo trei decenii, dar de zece ani are nevoie de o ”mână de ajutor”. Și la propriu, și la figurat. S-a plâns de nenumărate ori la asociația de proprietari 49, la care este arondată, de unde a cerut inclusiv în scris montarea unei balustrade. ”Are să facă”, a fost răspunsul pe care l-a tot primit și care nu s-a materializat vreodată. În schimb, mai nou, i s-a promis că în fața blocului se va mai monta o bancă pe lângă cea existentă. Că nu avea cum să ajungă la dânsa nu mai interesa pe cineva.


”Știu fetele de la asociație, cunosc situația, le cunosc pe toate și mă cunosc pe mine și mi-au spus că vor mai pune încă o bancă”,


Elena Buzilă, locatară bolnavă.


La Primărie nici nu a mai încercat să meargă deoarece imediat după instalarea primarului Cătălin Flutur a trebuit să facă rapid cale întoarsă fiindcă au luat-o pe sus ”niște vlăjgani”:


”Nu vreau să mai mă duc la Primărie că nu se rezolvă nimic”.


La un moment dat, bolnavii botoșăneni de scleroză multiplă aveau și o asociație, însă soțul liderei care conducea ONG-ul s-a îmbolnăvit mai tare ca ea și numai timp de astfel de activități nu mai are.


”Nu are cine să se ocupe de noi, la cine să mă duc?” se întreabă femeia.

 

”Telefonul fără fir” bineînțeles că nu a funcționat


Prizonieră în propria locuință, i-a venit ideea să contacteze o parlamentară cu aplecare spre problemele sociale. Și i-a scris pe Facebook deputatei Tamara Ciofu.
Iar dacă până acum povestea vi s-a părut a fi absurdă, este nimic pe lângă ce s-a întâmplat mai departe. Tamara Ciofu a redirecționat petiția Elenei Buzilă spre consiliera locală Andreea Buiuc. La rândul său, aceasta l-a contactat pe Bogdan Bețenchi, șeful serviciului edilitare din cadrul Primăriei Botoșani. Acesta i-a explicat că structura pe care o conduce nu poate executa asemenea lucrări, așa că, mai departe, i s-a adresat lui Eugen Țurcanu, directorul Direcției Servicii Publice Sport și Agrement.


”Și uite așa ca în Caragiale, telefonul fără fir.... Am vorbit la Primărie, am făcut în scris, era pe chestii de achiziții și nu s-a făcut nimic. Iată că în curând se împlinește un an de zile”, spune Tamara Ciofu.
Prin aprilie anul trecut a vorbit cu femeia, pentru ca în ianuarie 2018 să afle stupefiată că ditamai municipalitatea n-a fost în stare în vreo nouă luni să monteze o balustradă.

 

”Dar ce, îmi plătiți voi curentul?”


Cum afară deja ninsese, s-a săturat să mai aștepte, s-a dus la Dedeman, a cumpărat toate materialele necesare, a contactat și o echipă de muncitori care să amplaseze ”mâna de sprijin” atât de necesară sexagenarei.
Ei bine, nici măcar toate aceste lucruri nu au fost suficiente. Meseriașii sosiți la fața locului aveau nevoie de curent. Au rugat o vecină de la parter să le permită să își pună aparatul de sudură în priză, însă aceasta i-a refuzat: ”Dar ce, îmi plătiți voi curentul?” Așa că au mai pierdut ceva timp până au găsit un prelungitor care să permită branșarea direct din casa femeii bolnave. Și, în sfârșit, și-au făcut treaba.

 

”Trebuie să deschidem porți pentru acești oameni”


Tamara Ciofu a explicat că nu dorește să își facă publicitate pe seama chinului amintitei botoșănence, dar că, pornind de la acest caz concret, trage un semnal de alarmă. Cu siguranță într-o mulțime de alte blocuri locuiesc câte o ”Elena Buzilă” nebăgată în seamă de cineva.


”Sunt și alți oameni care au nevoie de ajutor, care au apelat la asociație, care au apelat la Primărie și nu au fost ajutați, Primăria să își deschidă urechile pentru acest semnal de neputință, de ajutor, de dorință de a trăi. Trebuie să deschidem porți pentru acești oameni, prin această femeie să rezolvăm problema altora, tot așa de lipsiți de ajutor”,


Tamara Ciofu, deputat.


Asociația 49 nu a mai montat nici măcar a doua bancă promisă. În schimb, dacă tot n-a fost în stare să amplaseze o balustradă, banca din fața blocului a fost aproape îngropată de municipalitate toamna trecută, când a asfaltat inclusiv trotuarele din Mihail Kogălniceanu. Și tot muncitorii aduși de deputată au înălțat-o. Servicii complete... că doar de asta avem atâtea instituții care se ocupă de persoanele cu dizabilități. Pe hârtie doar, bineînțeles, că în realitate inclusiv montarea unei balustrade a devenit un lucru imposibil de făcut în minunatul Botoșani.
 

 

DESCARCĂ APLICAȚIA BOTOȘĂNEANUL PENTRU MOBIL

download from google play download from apple store