A fost, pentru ultima jumătate de secol, cel mai important istoric al Botoșanilor și cel mai prolific scriitor care a tezaurizat pentru multe generații trecutul acestor locuri.
Ionel Bejenaru s-a stins din viață în ziua de 7 mai 2013. A trăit doar 65 de ani, însă și-a consumat cea mai mare parte a vieții pentru a scoate la lumină fapte, întâmplări, înțelesuri, chiar subînțelesuri ale istoriei acestor locuri.
A asociat informații pentru alții lipsite de valoare, a scotocit arhivele, a pus cap la cap poveștile-martor și a recompus un timp al Botoșanilor pe care astăzi îl recunoaștem ca fiind nu doar glorios, ci și mai departe născător de legende.
S-a născut pe 24 septembrie 1948, la Botoșani. A fost un neobosit în ale istoriei, dar mai presus de toate s-a străduit să scoată la iveală nume, locuri, povești despre Botoșani. Toate prezentate într-un fel care îl făcea pe Ionel Bejenaru să fie unic.
Istoric și publicist, a absolvit Şcoala Primară nr. 3 (1955-1962) şi Liceul "A.T. Laurian" (1962-1966) din Botoşani, Facultatea de Istorie-Filosofie a Universităţii "Al. I. Cuza" din Iaşi (1967-1973).
A funcţionat ca profesor de istorie la Şcoala Generală Stăuceni, la licee din Botoşani (1973-1975) şi ca muzeograf, şef al secţiei "Memorialistică" a Muzeului Judeţean de Istorie Botoşani (1975-2010).
A avut o activitate publicistică şi redacţională bogată: debut în Clopotul (1972), cu o recenzie la "Sociologia literaturii" de Lucien Goldman.
Colaborări cu articole social-politice şi de specialitate, versuri şi recenzii la diverse publicaţii periodice şi seriale: Acta Moldaviae Septentrionalis, Actualitatea botoşăneană, Anuarul Muzeului Naţional, Ararat, Ateneu, Caiete botoşănene, Contemporanul, Dreptatea socială, Gazeta de Botoşani, Gazeta Vega, Hyperion-caiete botoşănene, Jurnalul literar (red.), Luceafărul (Botoşani, rubrica Corespondenţa care face istorie), Lumină Lină (S.U.A.), Nor Ghiank, Patrimoniu, Tribuna, Ţara de Sus, Viaţa Botoşanilor ş.a.; redactor-şef la Jurnalul de Botoşani şi Dorohoi, redactor la Hierasus şi Septentrion, redactor la publ. Primăria Botoşanilor (1993), redactor-şef al numărului unic Botoşani (serie nouă, an 1, nr. 1, mai 1994), redactor la Forum cultural (2001-2006), redactor la revista Luceafărul (Botoşani, din ian. 2010).
Figurează în antologia de poezie contemporană româno-americană Altare/red. prof. univ. dr. Theodor Damian şi Vasile Amarghioalei (Botoşani: Geea, 2007). Cetăţean de onoare al municipiului Botoşani (apr. 1999).
OPERA: Dicţionarul botoşănenilor (Iaşi: Moldova, 1994), Dintre sute de rondeluri (Botoşani: Axa, 1996), Botoşanii şi Marea Unire a românilor din 1918 (Botoşani: Inspectoratul pentru Cultură, 1998), Trei mătuşi Iuraşcu ale lui Mihai Eminescu în condica Mănăstirii Agafton din 1872 (Botoşani: Agata, 2002), Biserica Uspenia – 450: file de monografie (Botoşani: Agata, 2002), Istoria unui monument: Compania de mitraliere "Maior Ignat" în atac (Botoşani: Agata, 2002), Botoşanii şi Marea Unire a românilor din 1918 (Botoşani: Agata, 2003), 100 crocodili de Botoşani (cronici rimate; Botoşani: Axa, 2003), Ştefan cel Mare şi Sfânt şi Botoşanii (Botoşani: Agata, 2004), George Enescu – Meleagurile natale şi ale copilăriei (Botoşani: Axa, 2005; ed. a 2-a, rev., Botoşani: Agata, 2009), Monumente vechi şi noi de For Public (Botoşani: Agata, 2007), De la frumoasele tradiţii evreieşti botoşănene la pogromul din Dorohoi (1 iulie 1940) (Botoşani: D.J.C.C.P.N., 2008); în colab.: L-au cunoscut pe Dumitru Furtună (antologie; Botoşani: Geea, 1996), Botoşanii de altădată până la 1944 (în colab. cu Şt. Ciubotaru; album documentar; Botoşani: Axa, 1999), Biserica Sfântul Gheorghe Botoşani… (Botoşani: D.J.C.C.P.N., 2001), Amintiri din România: Botoşani (în colab. cu Duşa Ozolin; Târgovişte: Pandora M, 2003). (Conform "Scriitori şi publicişti botoşăneni. Dicţionar biobibliografic" - Silvia Lazarovici – Botoşani, Agata, 2013)
Scrierile lui Ionel Bejenaru au fost adunate în cărți, însă multe rătăcesc în publicații mai mult sau mai puțin vremelnice. Poate că se impune, la o distanță de opt ani de la dispariția pământească a istoricului, ca cineva să se aplece cu atenție și să adune în pagini de carte scrierile valoroase ale lui Ionel Bejenaru.
Pentru că, se spune, cine l-a ascultat măcar o dată vorbind nu poate uita discursul coerent și consistent, nu de puține ori presărat cu vreo epigramă bine agățată în marginea temei, Ionel Bejenaru fiind ceea ce am putea numi omul-enciclopedie.
Munca uriașă depusă de istoricul botoșănean merită mai mult decât simple memorări jurnalistice.
Pentru generațiile viitoare și pentru păstrarea vie a memoriei celui care a transformat istoria într-o poveste la îndemâna tuturor, Ionel Bejenaru merită ca o stradă din Botoșani să îi poarte numele.
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
