Nevasta unui actor din Botoșani chinuită de o depresie cruntă: Tot ce îmi doream era să dispar

Chinuită în trecut de o depresie cruntă, Livia, soţia lui Cătălin Bordea a povestit, pe pagina ei de Facebook, cât de greu i-a fost să vadă din nou că viaţa e frumoasă, potrivit Libertatea.

 

”Eu m-am trezit din somn plângând în hohote”

Tânăra a fost în depresie în urmă cu patru ani, i-au fost recomandate chiar şi medicamente pentru a se vindeca dar, spune ea, doar voinţa ei a scos-o din perioada neagră în care se afundase.


Probabil că, dacă ai fost în locul ăla întunecat, știi exact despre ce vorbesc. Pentru că eu am fost. Mi s-a spus că e moft, că pot să trec peste, că trebuie doar să vreau. Ei bine, nu. Nu e suficient să vrei. Pentru că nu ai de unde să vrei. Când nu există motiv să te trezești dimineaţa, când ai prefera să mori în loc să deschizi ochii după o noapte oricum nedormită… Când nu găsești explicație pentru starea îngrozitoare în care te afli, lume dragă, nu e suficient doar să vrei. Nu ştiu de ce scriu asta… Dar o să scriu. Pentru cei care cred că, dacă zâmbești mereu, automat esti fericit mereu. Poate eşti. Dar e posibil să nu fii. Eu n-am fost. Eu m-am trezit din somn plângând în hohote, aparent fără vreun motiv. Eu am dormit câte o oră pe noapte, timp de o lună. Eu am băut doar cafea şi am mâncat biscuiți o bună perioadă. Altceva nu puteam. Tot ce ştiam e că eu nu mai pot așa. Mă priveam în oglindă şi încercam, printre lacrimi, să mă adun. Să îmi spun că sunt bine, că e o fază, un moft, cum mi se tot repeta. Dar tot ce îmi doream era să dispar. Mi s-a pus diagnostic, mi s-au recomandat pastile. Nu le-am vrut. Am plecat de unde eram… Și eram în Paradis.

”Nu mă plăcea nimeni şi nu plăceam pe nimeni”

Am luptat singură şi nu ştiu dacă asta a fost cea mai bună alegere. Dar așa am ştiut eu să procedez. Nu mă plăcea nimeni şi nu plăceam pe nimeni. Încet, încet, şi numai eu ştiu cum, mi-am revenit. Cred. Am ajuns să mă cunosc mai bine, pentru că durerea e bună profesoară”, a povestit Livia Bordea.

De altfel, soția lui Cătălin Bordea a mai spus că tristețea profundă e chinuitoare, e paralizantă, dar se poate trece peste. ”Știu … Scriu asta pentru că acum 4 ani nu eram bine deloc. Dar azi sunt”.