Rămași fără job, majoritatea se îndreaptă spre agricultură în sate sau comune. Noii agricultori locali află de pe Google cum se cultivă ceapa și roșiile.

Ionuț Ardelean are acum 50 de ani. E dintr-un sat din Nord, de lângă Satu Mare. A lucrat la o firmă din capitala județului, până prin 2000, când n-a mai mers treaba, iar firma s-a închis. A găsit relativ repede de lucru la un magazin ca gestionar. A depus și garanția necesară, dar a pierdut totul. Lipsa comenzilor sau managementul prost a dus în niciun an la disponibilizarea lui. Ionuț se mutase deja la oraș, dar acolo viața cere bani, iar el nu își mai putea permite. S-a întors în satul lui și a început să citească de pe Internet cum se cultivă roșiile și ceapa. Anul trecut, în mediul rural s-au mutat peste 150.000 de români. Cam jumătate față de câți veneau în anii de recesiune.

Acum, Ionuț Ardelean are Internet și a început să studieze cum se crește o găină și care sunt avantajele dar și costurile vieții la țară. Anul acesta i-a ieșit prima recoltă de roșii, de care e foarte mândru. 

”Vă spun sincer că am căutat pe Google. Așa am aflat că nu departe de noi sunt niște sârbi care din asta trăiesc- vând românilor tot felul de răsaduri și îi și ajută. Am luat legătura cu ei și suntem mulțumiți!”, spune Ionuț.

Ca Ionuț sunt zeci de mii de români. În anii de recesiune au fost cu sutele de mii. Deși migrația oraș-sat a devenit dominantă ca pondere în migrația totală începând din 1997, tabloul teritorial al  structurii migrației interne este unul puternic diferențiat.

Migrația de tip Urban-Rural, specifică perioadei post-decembriste din istoria României, caracterizează în principal fluxurile de imigrare  în județele din Moldova. Propensiunea spre adoptarea acestui tip de imigrare este maximă la Botoșani, Iași și  Bacău (in interiorul regiunii istorice a Moldovei).

Faptul că  (i)migrația Urban-Rural este specifică și unor județe sărace precum Botoșani, Călărași sau relativ sărace precum Gorj, constituie suport pentru ipoteza că revenirile din urban în rural s-au făcut, în proporție semnificativă, și la modul obligat, din considerente economice , pentru o  mai ușoară supraviețuire în comune decât în orașe.

Cel de-al doilea flux  cu destinație în rural,  de la comune spre comune, este specific județelor din Muntenia, cu o extensie a modelului respectiv de atracție la Vrancea, în sudul Moldovei și la Tulcea, în Dobrogea. Atractivitatea din rural în rural este combinată, tot în sud, cu cea din urban în rural. Același model – Rural-Rural combinat cu Urban-Rural – îl regăsim și în Harghita și în Suceava.
București, Brașov și Cluj înregistrează capacitatea maximă de atracție din urban în urban.

În contextul de criză din anii ’80 importanța relativă a fluxului UR (urban-rural) a devenit dominantă. Continuitatea crizei economice imediat după 1989 face ca migrația UR să devină dominantă în migrația totală ,după 1997, nu numai ca importanță relativă ci și ca pondere în migrația totală.

Cel mai mult s-a plecat din județele Vaslui, Hunedoara, Olt și Botoșani.

Tinerii între 20-34 ani sunt cei mai mobili (valoarea maximă a fost de 48.200 persoane pentru grupa 20-24 ani), dup vârsta de 35 ani nivelul schimbarilor de domiciliu fiind mult mai redus, cu tendința evidentă de scădere la persoanele vârstnice (60 ani si peste).Numărul cel mai mare de persoane care și-au schimbat domiciliul s-a consemnat la grupa de varsta 30-34 ani pentru bărbați și la grupa de vârstă 20-24 ani pentru femei

Din cele 278.000 persoane de peste 14 ani care și-au schimbat domiciliul, 40,7% erau absolvenți ai învățământului liceal, potrivit Mediafax. Aproape jumătate din românii care și-au schimbat domiciliul erau necăsătorite, iar două din cinci erau căsătorite.