O viață în halat alb

Doctorul Gheorghe Roșca a părăsit această lume în cel mai dramatic mod cu putință. Suferința, se spune, este dezlipirea dureroasă de noi înşine. Nimeni nu știe câtă luciditate și câtă dramă, cât curaj și câtă deznădejde, ce gânduri și cât surghiun sufletesc îi vor fi fost date medicului în ultimele sale clipe. Oamenii simpli sau colegi de profesie, mii de mame și mii de copii, cu toții îi suntem datori. Mulți cu viața, alții cu o vorbă, un sfat sau măcar cu un zâmbet.

Medic primar obstetrică-ginecologie, dr. Roșca a activat zeci de ani în Maternitatea botoșăneană. A fost un profesionist, unul dintre acei mentori de la care cei din jur au a învăța nu doar meseria pură, ci și greul ei. O experiență probată prin sute de cazuri complicate sau aruncate de destin în buza morții, când femei de mult ori fără speranță sau prunci cu scâncetul în așteptare se întorceau la viață datorită doctorului Roșca.

Dar era deopotrivă și un om de o sensibilitate aparte, cu un suflet în zbatere continuă pendulând între muzică și artă.

Doctorul Gheorghe Roșca era printre foarte puținii medici din Botoșani pe care îi zăreai în public, fie ca spectator la un concert de muzică simfonică, fie ca privitor către simezele unei expoziții. Pasiuni pe care le cultiva cu o acribie rară și în spațiul propriului cămin. Era un colecționar de muzică simfonică, un cititor prețios de carte bună, un autodidact în tot ce însemna o bună cunoaștere a artei.

În toamna anului trecut s-a bucurat, chiar în vreme de pandemie, de expoziția ”Armeni în România”, organizată la Galeriile de Artă ”Ștefan Luchian” Botoșani (foto jos):

Prăbușit într-o boală chinuitoare

Intra discret în sala de concert, o discreție îmbrăcată de fiecare dată într-un zâmbet copilăros. Iubea muzica și nu făcea din această plăcere un spectacol, dimpotrivă: se furișa printre oameni, alegea de cele mai multe ori capătul rândului pentru a nu deranja, aplauda într-o bucurie reținută și tot astfel își pregătea ieșirea din sală.

În 2013, când a ieșit la pensie de la Maternitate, colegii îi doreau o pensie lungă. Era, în fapt, o urare la care spera fiecare dintre ei. O speranță că, după zeci de ani de consum sufletesc, vor ajunge să își descătușeze zilele într-o îndelungă călătorie către frumos.

Din păcate, spuneau la acea vreme medicii, puțini dintre colegii lor ajungeau anii de pensie. Doctorul Szente, doctorul Crețu nu au mai apucat să se bucure de răsplata muncii lor. ”Sperăm din toată inima să-i fie bine. Dumnealui (dr. Roșca, nota red.) îi place foarte mult să citească, să asculte muzică, să urmărească documentare, deci eu cred că o să-şi umple o parte din timp cu călătorii, într-un mod boem”, spunea atunci o colegă de breaslă din Maternitatea Botoșani.

Chiar dacă a ajuns anii de pensie, doctorul Roșca s-a prăbușit după câțiva ani într-o boală chinuitoare, pe care părea că a învins-o. Însă prăbușirea avea să vină neașteptat și crunt în cursul zilei de 22 iunie 2021, când a căzut ca un trăsnet vestea plecării la cele veșnice.

Este dureroasă și dramatică dispariția medicului Gheorghe Roșca, cel care a adus pe lume viață, cel care a dus pe umeri poveri ale miilor de femei, cărora le-a redat speranța și sănătatea trupească. Omul care s-a consumat pentru toți nu și-a mai ajuns sieși.

Plecarea bruscă nu șterge fapta bună cu care medicul și-a înnobilat viața trăită în slujba aproapelui. Suferința ultimă a doctorului nu deschide ușa uitării, ci pe cea a rugăciunii. Gheorghe Roșca a fost om mai presus de a fi medic. A cunoscut durerea și chinul mai mult decât noi toți.

El va trăi prin fiecare viață adusă pe lume, prin fiecare suflet tămăduit.

El va trăi în rugăciunea fiecărui om care, într-un moment de suferință, a primit de la el vindecare.

Dumnezeu să vă ierte și să vă țină aproape îndureratul suflet, domnule Doctor Gheorghe Roșca!

DESCARCĂ APLICAȚIA BOTOȘĂNEANUL PENTRU MOBIL: