Până în urmă cu câțiva ani, mâinile ei conturau cu finețe chipuri de sfinți. Picta icoane și, de două ori, s-a calificat la fazele naționale ale olimpiadelor școlare la această disciplină. Însă pentru tânăra din Dorohoi totul în viață începea cu o provocare.

Justina Anastasia Dumbravă este astăzi studentă în Iași, la Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice, specializarea Relaţii Internaţionale şi Studii Europene. Şi campioană la tir sportiv de performanţă. Cea mai recentă reuşită este, în noiembrie 2019, Locul I la Campionatele Internaţionale ale României.

Sportiva este din Dorohoi, iar clasarea ei pe primul loc la ediţia din acest an a Campionatelor Internaţionale ale României la tir, competiţie desfăşurată la Iaşi, nu este o întâmplare. Legitimată la CS Politehnica Iaşi şi pregătită de antrenorul emerit Mihai Axinte, Justina Anastasia Dumbravă a reuşit să o învingă chiar şi pe campioana europeană la tir de anul trecut, aceasta clasându-se pe locul doi de această dată.

Olimpica de la seminar descoperă tirul

În urmă cu doi ani, Justina Anastasia Dumbravă  a absolvit Seminarul Teologic din Botoșani. În anii de seminar a fost de două ori calificată la Olimpiada națională de arte vizuale, arhitectură și istoria artei, la secția pictură de icoane.

O elevă cuminte. Învăța, dar se implica şi în activitățile care se desfășurau la liceu: a fost la BTMUN, a participat la „Balul Toamnei” organizat de liceu. Şi nu doar atât. A făcut dansuri populare, de societate, călărie, a zburat cu un avion ultra-ușor. A fost voluntar la Crucea Roşie.

Ceva însă nu încercase.

”Îmi doream să trag cu arma, să văd ce simţi atunci când folosești un obiect așa de puternic. De multe ori, când vedeam polițiști, chiar mă uitam la armele lor și mă întrebam dacă au folosit-o vreodată”, povesteşte Justina Anastasia Dumbravă.

Înainte de ultimul an de liceu a ajuns în Italia, în vacanţă cu familia. Într-un oraş au nimerit la un bâlci. Acolo, la o tarabă, a pus pentru prima dată mâna pe o puşcă. Era din plastic... A tras prima dată la o ţintă. Şi nu a fost rău deloc!

După câteva luni, avea să păşească într-un poligon. La Solca, în judeţul Suceava. A tras și cu pușca, dar și cu pistolul. Senzaţia a fost una pe care şi-a dorit să o repete cât mai repede. S-a mai întors de câteva ori în poligon. Şi, deloc întâmplător, cineva i-a observat abilităţile. Tot acolo a auzit pentru prima dată de tir sportiv.

”Nu aveam nici o idee că există un astfel de sport. Proprietarul poligonului mi-a explicat în detaliu tot ce ținea de sport și m-a întrebat dacă nu aș vrea să încerc acest sport”, povesteşte Justina.

Tirul sportiv este cu pușcă de aer comprimat 10 metri sau glonț 50 metri și pistol aer comprimat 10 metri, pistol 25 metri sau pistol viteză. Asta avea să afle mai târziu, când a ajuns acasă şi a căutat pe internet informații.

”Nu erau multe informații despre acest sport la noi în ţară, ci mai mult în străinătate. Știu că am văzut că era un sportiv pe nume Alin Moldoveanu care a fost olimpic de două ori la acest sport și eram uimită fiindcă nu văzusem nicăieri aceste informații. Am început să mă uit la finale și să văd cum se desfășoară, încercam să înțeleg acest sport. Pot spune că m-am îndrăgostit imediat de acest sport și mi-au plăcut puștile foarte mult”, îşi aminteşte amuzată Justina.

A fost atrasă şi de costumația specială, un underwear (bluză și pantaloni din bumbac care sunt strâmte pe corp),iar deasupra un costum foarte dur și rigid (e din piele, piele întoarsă și un material foarte dur).

”Acest costum ne menține în poziție și ne ajută să reducem din vibrațiile corpului pentru a putea trage cât mai bine. Avem și niște ghete înalte, dure care nu ne lasă glezna să se miște prea mult, mănuși (una simplă pentru mână dreaptă care stă pe trăgaci și una dintr-un material mai dur, mai groasă și cu un cauciuc pe mana stânga pentru a nu aluneca când ținem pușca). Toată această costumație m-a atras și consideram că acest sport e unul elegant chiar din felul acelei costumații și a puștilor care nu arată ca orice pușcă, ci sunt mult mai ”frumoase” din punctul meu de vedere”, explică sportiva.

Următoarea dată a mers foarte hotărâtă la poligonul din Solca am spus că vrea să încerce tirul sportiv.

Și a început frumoasa poveste a campioanei...

-Justina Anastasia Dumbravă, campioană la tir sportiv. După un timp atât de scurt, totuşi! Cum a fost începutul, atunci când aţi decis să faceţi din asta mai mult decât o pasiune?

-De când am ajuns în poligonul de la Solca. Din acel moment m-am apucat serios de antrenamente, fiind frig m-am mutat la poligonul de aer comprimat de la Rădăuți. Mergeam în fiecare weekend acolo, stăteam cam 3 ore timp în care învățam încetul cu încetul detaliile importante ale acestui sport. Am primit costum și pușcă de la clubul în care eram legitimată (CS Comando Solca).

Știu că am participat la primul meu concurs la București după numai 8 antrenamente, iar rezultatul final a fost unul bun pentru o perioadă atât de scurtă de pregătire.  Atunci nu am stat la premiere, am plecat acasă, iar ulterior antrenorul meu mi-a dat prima mea medalie pe care trebuia să o iau atunci, era o medalie de argint. Pe spatele medaliei era scris de fapt Etapa de Aer Comprimat de la Iași, nu de la București. Iar atunci m-am interesat și am văzut că este tir sportiv și la Iași.

-Visul venea în întâmpinare, cum se spune... Alegerea oraşului universitar a avut legătură cu tirul?

-La următoarele concursuri la care am fost la București am vorbit cu antrenorul de la CS Politehnica Iași. Urma să termin liceul și voiam să merg la facultate, dar nu știam exact unde să merg și mă interesam unde erau cluburi de tir sportiv, fiindcă îmi doream să continui antrenamentele.  Ulterior am început să merg la Iași la antrenamente, am văzut că e un alt mediu acolo; așa că am decis să merg la Iași la facultate și să mă transfer la clubul de la Iași.

Până să termin liceul mergeam de căteva ori pe lună la Iași pentru antrenament. Era destul de dificil, mă trezeam la 6 dimineața ca la 8 să fiu la Iași. După ce m-am mutat în Iași, antrenamentele au devenit foarte serioase și munceam câte 4 ore la poligon fiindcă voiam să recuperez tot ce am pierdut.

-Familia cum a primit vestea că, iată, fiica lor este deodată atât de preocupată de un sport mai puţin obişnuit pentru fete? De la pictat icoane la tras cu puşca este, totuşi, o trecere foarte mare.

-Mi-am dat seama că eu sunt făcută pentru acest sport și în mine a început să crească dorința de a deveni tot mai bună și să ajung la olimpiadă. E un drum lung până acolo, dar cu fiecare concurs pe care îl câștigam simțeam că sunt tot mai aproape de visul meu. Poate la început nimeni nu mă credea în stare, fiindcă m-am apucat târziu, dar totuși aveam progrese rapide.

Familia mea a făcut tot posibilul, am mai căutat sponsori, iar cu banii pe care i-am strâns mi-am luat propriul echipament făcut la comandă cu numele meu pe el, arma mea și multe alte accesorii necesare.

-A contat atât de mult echipamentul?

-În urma acestor achiziții, am participat în urmă cu doi ani la concursul organizat la Iași unde am intrat într-o finală pentru prima oară și am câștigat locul II la categoria Junioare 1. A fost cea mai mare realizare a mea, am rămas surprinsă fiindcă am fost capabilă să realizez acest lucru după numai un an de antrenament. Din acel moment am participat din ce în ce mai mult la concursuri, am fost la București, Arad, Oradea.

Următoarea mea realizare a fost în 2018, atunci când am fost campioană la categoria de Junioare 1, iar la finală am fost pe locul 2.

-Şi a venit, după cum ştim, cel mai frumos moment, cel de la Campionatului Internațional al României...

-În acest moment consider că cea mai mare realizare a mea a fost în acest an. Am câștigat locul 1 în cadrul finalei open de fete al Campionatului Internațional al României. Povestea din spatele acestui concurs e că eu nu am mai făcut antrenamente din vară deoarece poligonul de aer se află în lucru și în acest moment pentru modernizare. Timp de 6 luni eu nu am mai pus mâna pe armă deloc până acum în noiembrie, când i-am spus antrenorului că, dacă concursul se ține la noi, eu vreau să particip, eventual să fac un scurt antrenament fiindcă simțeam dorul de a trage și de a mă antrena. În aceeași perioada eu eram și răcită destul de urât, nu mă simțeam atât de bine, dar în ciuda acestor lucruri eu tot am vrut să particip. Am avut o dorință arzătoare de a câștiga finala fiindcă îmi doream de mult acest lucru și se pare că până la urma toate lucrurile au fost în favoarea mea.

-Care este următorul obiectiv. Sau, ca să rămânem în temă, care este următoarea ţintă?

-În continuare mă simt încrezătoare în forțele mele și în dorința pe care o am de a ajunge la Olimpiada din 2024. Următorul pas pentru mine este să particip la competiții și în afara României.

”Mintea ne poate juca feste și de multe ori se întâmplă că ne autosabotăm”

-Ce presupune acest sport, pe înţelesul celor care nu au avut niciodată de a face cu o puşcă sau un pistol?

-Tirul sportiv nu e un sport unde doar tragi cu pușca sau cu pistolul. Tirul sportiv presupune mult mai mult, deși e un sport static, unde nu e nevoie de multă mișcare, partea psihică e cea mai importantă.

Pentru a sta câte două ore nemișcat în acea poziție și pentru a o menține în acel fel este nevoie de o pregătire fizică foarte bună, fiindcă ne bazăm foarte mult pe mușchi. În acest sport chiar și cea mai mică mișcare ne poate schimba punctajul foarte mult și așa poți pierde un loc important. E dificil să poți să tragi bine dacă nu ai rezistența necesară, de aceea este de dorit să nu ieșim de poziție cât tragem și apoi să revenim, fiindcă trebuie respectate anumite cote care dacă se schimbă milimetric pot afecta toată poziția.

-Cum te educă practicarea unui sport care, la prima vedere, pare mai mult o acţiune fizică şi mai puţin una de strategie a minţii? Care este relaţia dintre trup şi minte?

-Mintea, partea psihică, este un alt factor foarte important pe care eu îl pun pe primul loc. În acest sport trebuie să știi să fii atent la tine, la cum te simți, la ce transmite corpul, la tensiunile care există.

Trebuie să fim atenți în interior, dar și la exterior. Gândurile pe care le avem în momentul în care ne aflăm la antrenament sau la concurs ne pot distrage atenția de la ce avem de făcut. Trebuie să am mintea foarte limpede și să mă axez pe ce am eu de făcut pentru fiecare foc pe care îl trag. Mintea ne poate juca feste și de multe ori se întâmplă că ne autosabotăm. La început aveam foarte mari emoții fiindcă îmi doream să am un rezultat cât mai bun, îmi era greu să mă controlez și să îmi păstrez calmul și atenția necesară. Din acest motiv aveam focuri care nu erau foarte bune, iar de acolo mintea mea îmi spunea că nu o să mai reușesc, că o să pierd din cauza acelui foc; de aici pornea o serie întreagă de gânduri care îmi veneau și emoții care mă încurcau.

-Există perfecţiune, în afară de ţinta cu punctaj maxim?

-În acest sport trebuie să simți, să îți dai seama că în momentul în care ești la antrenament sau la concurs ești doar tu cu pușca ta. Din acel moment deveniți unul și același. Eu consider pușca precum o prelungire a mea, a mâinilor mele. De fiecare dată când declanșez încerc să simt cum pleacă alica din pușcă și ajunge în țintă în punctajul maxim de 10,9. Pentru a ajunge aici e nevoie de multă muncă și multe ore petrecute în poligon și mii de alice trase. Fiecare foc e diferit și se simte altfel, de aceea trebuie să memorăm momentul în care totul merge perfect fiindcă atunci înseamnă că acel foc a fost executat corect.

Între succes și sacrificiu

-Cum se împacă, astăzi, sportul cu facultatea?

-Momentul în care m-am apucat serios de acest sport am realizat că nu am timp de pierdut fiindcă trebuia să merg la facultate și la antrenamente. Trebuia să știu să mă organizez, fiindcă nici facultatea nu e una ușoară, fiindcă presupune foarte multă lectură și trebuie să rezerv timp și pentru asta.

Colegilor mei poate li se părea ușor ce făceam eu, dar nu știu câte lucruri am sacrificat. Nu puteam merge atât de des acasă, fiindcă profitam de weekend pentru a merge la antrenamente și pentur a-mi face temele și lucrările pentru facultate. Nu am putut să merg în multe vacanțe sau ieșiri cu prietenii fiindcă totul depindea de cum făceam antrenamentele și când aveam concursuri. Nu îmi permit să pierd nici un antrenament sau concurs fiindcă din fiecare am câte ceva de învățat și pot fi din ce în ce mai aproape de performanță, de succes. Acest sport te învață să fii foarte organizat și atent la detalii. Am știut să îmbin școala, sportul, dar și viața personală.

-Au existat renunţări?

-Nu pot spune că am renunțat la multe lucruri. Fiecare reușită a mea echilibrează faptul că poate nu am ieșit undeva sau poate că am pierdut ceva interesant. Pentru mine școala este importantă, dar acest sport are un loc aparte pentru mine, nu e doar un sport și atât, e plăcerea mea și modul meu de a mă relaxa, acest sport face parte din mine.

-De ce ar practica cineva tirul sportiv?

-Cu toții știm că în mod normal băieții sunt cei atrași de arme, nu fetele. Eu una nu m-am încadrat în tiparul unei fete cuminți, care se joacă cu păpuși. Am fost învățată de mică să știu de toate, să pot face de toate, de aici și dorința de a încerca cât mai multe lucruri.

Înțeleg faptul că mulți părinți consideră trasul cu arma ceva violent, fiindcă așa se prezintă în filme sau în jocurile video, dar nu e vorba doar despre asta. A traga cu arma, dar ca sport, e diferit de simplul tras.

După cum am mai spus, tirul sportiv este un sport elegant unde ai de învățat multe lucruri pe care le poți folosi și zi de zi. Sportul te transformă ca persoană în primul rând fiindcă faci parte dintr-o comunitate restrânsă, unde sunt persoane care se ocupă doar cu asta. De exemplu, în cadrul clubului de la Iași eu sunt singura fată care practică acest sport, restul sunt doar băieți. Mi-aș dori să fie și fete.

”Tirul sportiv te educă și devii un alt fel de om, unul mai organizat și atent la detalii”

-Există, este adevărat, prejudecăţi de tot soiul. Şi totuşi, dacă ar fi să pledaţi în faţa unor tineri pentru practicarea tirului sportiv, care ar fi termenii în care aţi face pledoaria?

-Dacă ai o armă în mână nu însemnă că ești o persoană violentă sau că devii „băiețoasă”. Ca fată poți fi foarte elegantă zi de zi, dar să nu te poată opri nimic să practici un astfel de sport. Acest sport se adresează tuturor copiilor, tinerilor și chiar adulților. Ți se oferă o șansă de a uita de toate problemele pe care le ai, te relaxează tocmai fiindcă trebuie să te concentrezi la ce faci acolo nu să fii cu mintea în altă parte.

Promovez acest sport fiindcă nu este atât de cunoscut. De multe ori când spuneam că practic tir sportiv, respectivele persoane credeau că trag cu arcul. Trebuia să le explic că nu e doar tir sportiv cu arcul, ci și cu armă. Pentru experiența fiecărui om e bine să încerce cât mai multe lucruri în viață, iar trasul cu arma eu consider că ar fi ceva ce nu mulți ar realiza. După ce tragi cu arma rămâi șocat că ai făcut așa ceva și rămâi cu o senzație de satisfacție. Este greu de explicat senzația aceasta fiindcă fiecare persoană percepe și simte diferit.

Acest sport m-a adus într-o lume a sportivilor, unde toți înțeleg ce presupune să fii un sportiv. Ceilalți te înțeleg diferit față de cei care nu au practicat un sport. Am întâlnit de-a lungul acestor ani diferența aceasta. Erau oameni care mă întrebau de ce fac acest sport, că este ciudat și nu înțeleg. Nimeni nu înțelege până nu încearcă și vede că nu e atât de simplu.

-Concret: Cine era Justina înainte de tirul sportiv şi cine este ea astăzi?

-Fiecare sport are fanii săi și persoanele pe care le atrage. Tirul sportiv te educă și devii un alt fel de om, unul mai organizat și atent la detalii. Te ajută să fii mai concentrat pe fiecare lucru pe care îl faci, realizezi astfel că poți deține controlul asupra gândurilor pe care le ai și a emoțiilor.

Eram un copil foarte emotiv înainte, dar de când practic acest sport mă pot controla și pot fi stăpână pe mine în orice moment care se ivește. Astfel că încurajez ca toți copiii, tinerii, adulții să încerce să tragă cu o armă măcar o dată în viață, fiindcă oferă o perspectivă interesantă, iar felul în care fiecare persoană trăiește momentul dezvăluie lucruri care poate nu erau cunoscute până atunci. 

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL: