Concertul dedicat Zilei Naţionale a României a debutat, vineri seara, cu Dansurile populare româneşti ale lui Béla Bartók, la pupitrul dirijoral aflându-se Leonard Dumitriu. O suită de şase piese scurte, compuse la începutul secolului trecut (1915, orchestrate în 1917). Frumoasele prelucrări din folclorul românesc au fost scrise după ce, începând cu 1909, împreună cu Zoltan Kodály, compozitorul Béla Bartók a făcut turnee în sate din Ungaria şi România, adunând mii de melodii.

Aşa se face că, peste un secol, publicul din mica sală de concert din Botoşani ascultă ”Jocul cu bâta”, ”Brâul”, ”Buciumeana” sau ”Mărunţelul”.

Nu întâmplător, unul dintre cei mai buni prieteni ai lui Béla Bartók a fost chiar George Enescu. Au cântat deseori împreună, manifestând unul faţă de altul o sinceră admiraţie.

În interpretarea orchestrei Filarmonice ”George Enescu” din Botoşani, Dansurile... lui Béla Bartók au impresionat prin frumuseţea şi voioşia ritmurilor. De la jocul lent cu paşi mărunţi la sobrietatea suitelor, de la tânguirile viorilor la energia şi graţia plină de viaţă a dansului vechi din ”Poarga românească”, publicul a avut parte de o interpretare care, fără doar şi poate, a stat şi sub emoția Zilei Naţionale a României.

Alegerea repertoriului pentru un astfel de concert este, poate, şi din acest punct de vedere, una reuşită. Béla Bartók merită, chiar şi după un secol, recunoaşterea ca prieten al românilor, el fiind chiar acuzat în timpul său de românism, de faptul că ”adună mai mult folclor românesc şi sârbesc decât maghiar”.

Iar dacă săptămâna trecută violonistul Raul Chiş a impresionat prin minunatele solo-uri din ”Suitele maramureşene” ale lui Matei Pop, de această dată concert-maestrul Gheorghe Petrescu a oferit momente de înaltă calitate interpretativă, alături de instrumentiştii orchestrei botoşănene.

Caudella, povești enesciene și tinerețea unui violonist

Tudor Bogdan Bolnavu a absolvit cursurile Conservatorului ieşean, iar în urma unei burse se specializează la Conservatorul Naţional de Muzică şi Dans din Lyon. Din 2015 este asistent la catedra de vioară a Conservatorului din Iaşi, nu înainte de a obţine doctoratul sub îndrumarea renumitului prof. Bujor Prelipcean.

Publicul din Botoşani l-a ascultat, vineri seara, interpretând Concertul pentru vioară şi orchestră nr. 1, în sol minor, op. 61, de Eduard Caudella.

Violonist de mare forţă, Tudor Bogdan Bolnavu are privilegiul de a se fi născut într-o familie de artişti. Tatăl este un excelent profesor de oboi, iar mama pictor. Nu este de mirare, aşadar, că fiul a devenit un strălucit violonist pasionat de... fotografie. Însă în spatele fiecărui sunet şi în faţa fiecărei imagini se află ani de muncă, perseverenţă şi încăpăţânarea, poate, de a păstra clipa. Şi dacă cea sonoră se dăruieşte continuu publicului, cea vizuală rămâne drept martor al creaţiei.

Despre Concertul... lui Caudella, publicul meloman păstrează în memoria afectivă arcuşul unui alt mare violonist care, pe scena de la Botoşani, reuşea să stârnească ropote de aplauze în urmă cu mai bine de şase ani. Bătrânul violonist Daniel Podlovschi interpreta atunci Concertul pentru vioară şi orchestră nr. 1, la pupitrul dirijoral aflându-se Mihail Agafiţa.

Tinereţea lui Tudor Bogdan Bolnavu ar fi putut fi un dezavantaj. Însă violonistul a dovedit că talentul, virtuozitatea, dăruirea deplină sunt atribute ale talentului, nu ale vârstei.

În astfel de concerte, violonistul nu este un simplu transmiţător. El este, după cum ne spune Yehudi Menuhin, ceva mai mult de atât. Pentru că aduce elementul viu între compozitor şi public, dă impuls notelor seci înşirate pe portativ.

”Ceea ce reprezintă interpretarea este o uşoară neregularitate generată de sentimente personale, dovedind că mersul vieţii nu are o viteză constantă, că circulaţia sângelui şi respiraţia trebuie să-i accelereze sau să-şi încetinească ritmul după împrejurări”, ne spune marele violonist şi, mai apoi, drag prieten al lui Enescu.

Enescu fiind, de altfel, şi cel care ne-a apropiat, de-a lungul vremii, de numele lui Eduard Caudella. Se spune că, pe când nu avea nici 7 ani, micul Enescu a fost dus în faţa marelui profesor Caudella. L-a ascultat, şi-a dat seama că în faţa lui se află un viitor mare muzician, recomandu-i să studieze în străinătate. Enescu avea să-i dedice, mai târziu, lucrarea pentru vioară Impresii din copilărie.

Mai târziu, Eduard Caudella însuși a compus Concertul pentru vioară chiar la îndemnul lui Enescu.

Poate şi din această pricină, vineri seara, acordurile muzicii lui Eduard Caudella, în interpretarea violonistului Tudor Bogdan Bolnavu, au fost primite cu atâta căldură de publicul botoşănean.

Alături de orchestra Filarmonicii, sub îndrumarea dirijorului Leonard Dumitriu, melomanii au trăit nostalgia muzicii romantice, a unui timp care, fără să fie vetust, se compune din frumuseţea unui arhaic parcă prea devreme uitat.

O ”Simfonie din trei mișcări” și un dirijor-compozitor

Leonard Dumitriu, cel aflat vineri la Botoșani în dublă calitate, de compozitor și dirijor, provine de asemenea dintr-o familie de muzicieni din Iaşi. A absolvit Conservatorul de Muzică ”George Enescu” Iași, secţia dirijat-compoziţie, iar din 1986 este dirijor al Operei Române din Iaşi. Din 1992 este membru al Uniunii Compozitorilor din România, iar în 2005 a obţinut titlul de Doctor în Muzică, Leonard Dumitriu alegând ca temă de studiu ”Caragiale în muzica de operă”.

Simfonia în trei mișcări a fost compusă în urmă cu aproape două decenii. Partea I are formă de sonată, Partea a II-a formă de lied, iar Partea a III-a formă de rondo.

Aflat la pupitrul dirijoral, compozitorul Leonard Dumitriu a oferit publicului botoşănean o Simfonie... aproape atipică, aparţinând, potrivit specialiştilor, stilului neo-tonal.

Leonard Dumitriu recunoaşte că anul 2000, în care a compus “Simfonia în trei mişcări”, reprezintă un punct de cotitură.

”Am compus “Simfonia în 3 mişcări” în anul 2000, o perioadă în care ajunsesem la o decantare a mijloacelor, dar mai ales a sensurilor componistice proprii. Renunţasem la anumite asprimi ale sonorităţilor şi să mă concentram asupra expresivităţii muzicii, mai sincer spus, asupra melodicităţii acesteia”, mărturisea în urmă cu ceva timp Leonard Dumitriu.

Cu numele împrumutat de la Stravinski, Simfonia... rămâne o amprentă neoclasică, un moment al căutării.

Muzica lui L. Dumitriu, deşi nu lipsită de anumite asperităţi, ispiteşte auzul ascultătorului, dar mai ales este o muzică provocatoare pentru instrumentişti. Pentru că, în pofida disonanţelor, a contrastelor şi a sonorităţilor colorate, muzica echilibrează, devenind pe parcurs un poem pe care publicul îl primeşte cu bucurie.

Concertul de Crăciun, cu invitați care promit o sărbătoare muzicală

Săptămâna viitoare, Filarmonica George Enescu Botoşani va oferi publicului tradiţionalul Concert de Crăciun.

Dirijorul Tiberiu Oprea şi Orchestra Filarmonicii vor concerta alături de Gabriel Cotabiţă, Gabriel Dorobanţu şi soprana Nicoleta Maier. În program, lucrări vocale şi orchestrale de largă popularitate, colinde, recitaluri de pop simfonic ale artiştilor invitaţi.

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL: