Este diagnosticat cu Asperger, o tulburare din spectrul autist pe care literatura de specialitate o consemnează și drept ”boala micilor genii”.

Ioan Diaconu va împlini curând 14 ani. Ani care pentru el și pentru familia lui au fost un șir nesfârșit de provocări, suferințe, căderi și nedreptăți. Pentru că în România a fi persoană cu dizabilități te așază din start în tabăra pierzătorilor. Iar Ioan a simțit din plin acest lucru, încă de la o vârstă fragedă.

În urmă cu câteva zile, după procese istovitoare, instanța a dat primul verdict, înainte de un posibil recurs al celeilalte părți. Astfel, o instituție a statului, Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Botoşani pentru Comisia pentru Protecţia Copilului din cadrul Consiliului Judeţean Botoşani, va trebui să plătească daune materiale (4.473 lei), plus daune morale (10.256 euro), la care se adaugă și cheltuielile de judecată, și anume onorariu avocat și taxa de timbru (7.115 lei).

”Răbdare. Răbdare. Răbdare”

”Răbdare. Răbdare. Răbdare. Lucrează pentru a vedea autismul meu ca o abilitate diferită, mai degrabă decât ca un handicap. Uită-te dincolo de ceea ce este posibil să vezi ca fiind limitări și vezi cadourile pe care mi le-a oferit autismul. S-ar putea să fie adevărat că nu mă pricep la contactul vizual sau la conversație, dar ați observat că nu mint, nu înșel la jocuri, să-i trântesc pe colegii mei de clasă sau să judec judecată asupra altor persoane? De asemenea, este adevărat că probabil nu voi fi următorul Michael Jordan. Dar cu atenția mea la detalii fine și capacitatea de concentrare extraordinară, aș putea fi următorul Einstein. Sau Mozart. Sau Van Gogh”. Sunt cuvinte scrise de Ellen Notbohm și care pot fi adaptate oricărei persoane care suferă de o tulburare din spectrul autist. 

Însă de prea puține ori ne amintim că ”răbdare, răbdare, răbdare” este nu doar deviza persoanelor diagnosticate cu o tulburare din spectrul autist, ci și a persoanele din jur, pornind de la părinți și până la bunici, frați sau surori.

Iar dacă noi, cei care nu ne confruntăm direct cu astfel de situații, nu înțelegem situația, surpriza vine deseori din partea instituțiilor statului, care nu întotdeauna își sprijină ”beneficiarii”, așa cum sunt numiți adesea cei care au nevoie de ajutor.

Așa se face că Ioan Diaconu a devenit parte a unui proces cu o instituție a statului (instituție numită oficial ”pârâtă”), solicitând instanței să îi facă dreptate.

Procesul, deschis în anul 2017, a fost câștigat. Și a fost urmat de un altul – deschis de data aceasta în anul 2021 – pentru daune materiale și morale.

La începutul lunii martie 2022, Judecătoria Botoșani a decis ca Ionică și mama lui, părți în proces, să beneficieze de daune din partea instituției statului, mai exact din partea Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Botoşani - Comisia pentru Protecţia Copilului din cadrul Consiliului Judeţean Botoşani. Cu drept de recurs în termen de 30 de zile. 

Astfel, instanța ”respinge ca neîntemeiată excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de către pârâtă prin întâmpinare. Admite în parte cererea de chemare în judecată având ca obiect „acţiune în răspundere delictuală”, formulată de reclamanţii Diaconu Iuliana şi Diaconu Ioan, prin reprezentant legal în contradictoriu Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Botoşani pentru Comisia pentru Protecţia Copilului din cadrul Consiliului Judeţean Botoşani”.

De asemenea, ”obligă pârâta la plata către reclamanţi a sumei de 4.473 lei reprezentând daune materiale şi suma de 10.256 euro cu titlu de daune morale, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv 01.04.2021 şi până la achitarea integrală a debitului. Obligă pârâta la plata către reclamanţi a sumei de 7.115 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat şi taxă de timbru. Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea şi motivele de apel urmând a se depune la Judecătoria Botoşani. Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, azi, data de 02.03.2022”.

Despre procesul din 2017, Botoșăneanul.ro a scris aici: Când sistemul te vrea (mai) sănătos: Copilul diagnosticat cu ”boala micilor genii”, pe care statul îl pedepsește pentru că se străduiește prea mult 

Totul a pornit în 2017...

...când Ioan Diaconu era încadrat în grad de handicap grav pe baza unor acte medicale prevăzute în lege, cu evaluări psihologice anuale. În funcție de evaluările unei comisii se făcea încadrarea în grad, iar pe baza acestei încadrări se acordau copilului o serie de drepturi.

În 2017, însă, în multe județe din țară, părinții au fost surprinși să afle că, deoarece comisia de evaluare a constatat că minorii au evoluat, gradul acordat a fost unul inferior. Cel mai adesea, de la grav la accentuat. Asta în ciuda faptului că evoluția unui copil cu handicap, în discuție cu autism, este în strictă dependență de terapie. Dacă terapia încetează, orice achiziție a copilului se pierde în neant.

Fără a se ține cont că, în cea mai mare parte, aceste terapii sunt susținute financiar de către părinți. Așa se face că, în 2017, Ionică a primit gradul accentuat, deși până atunci fusese încadrat la grav. Fapt care conducea, inevitabil, și la diminuarea indemnizației, care oricum nu acoperea decât foarte puțin din necesități. Mama a contestat și a deschis acțiune în instanță. Iuliana Diaconu s-a arătat nemulțumită mai ales de faptul că evaluarea fiului ei a fost efectuată ”doar pe baza unui dosar, fără ca minorul să fie de față”.

După contestații și acțiune în instanță, pe următorul certificat, din 2018, se consemnează negru pe alb: grav cu asistent personal.

Procesul din 2017 a fost urmat de un altul, de data aceasta pentru daune materiale şi morale. Deschis în anul 2021.

”Nu am cerut foarte mult, este o sumă decentă, ne-am consultat și cu avocata. Cât am cerut atât a decis și instanța. Ce am cerut eu nu se poate contoriza, nu pot spune că a suferit de atâția bani, mai degrabă am găsit o cale de mijloc, una rezonabilă”, spune acum mama lui Ionică.

Astăzi recunoaște că a reușit să convingă instanța doar după ce a apelat la un avocat dispus să lupte, să studieze, să înțeleagă se înseamnă un copil diagnosticat cu autism.  

”Sunt aproape 5 ani de proces. Nu e ușor. Am pierdut un an cu o avocată care nu a reușit. Deci e nevoie de multă răbdare, avocatul să fie dispus să studieze. Să nu se lase intimidat, dacă e cazul. Trebuie să fie tare de fire, să înțeleagă că părintele nu poate plăti mereu la timp. Să stabilești un preț accesibil și pentru părinte. Sunt mulți factori”, spune Iuliana Diaconu.

Dar mai ales...

”...avocatul să înțeleagă natura bolii copilului. De la tehnoredactat, de la cursuri de pe net despre diagnostic... De corelat cu ceilalți factori. Avocata a făcut un curs adevărat cu acest proces. Iar ca părinte, să găsești o cale de a prezenta faptele fără să dramatizezi, fără să exagerezi. Nu e o telenovelă! Avocata a fost dispusă să încerce, eu am fost convinsă că a înțeles. Da, cheltuielile au fost mult mai multe, dar am fost rezonabilă”.

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL: