Începuturile jocului de fotbal la Botoșani – primul căpitan botoșănean, textiliștii și celebrele 2.000 de capace

Echipa cu care se mândresc în acest moment suporterii botoșăneni este FC Botoșani. Fotbalul este la cel mai înalt nivel pe care l-a avut până acum județul, în 2015 formația calificându-se și în cupele europene. Totuși, nu multă lume cunoaște începuturile “sportului rege” la Botoșani.

 

Bara porții dusă la loc sigur

Pentru a certifica importanța pe care o are acest sport în lume, voi expune un episod celebru.  În 1969, când Neil Armstrong, primul om care a pășit pe lună, a fost întrebat cum arată zona în care aselenizase, nu a găsit altă comparație decât cu aceea a unui… teren de fotbal.

Primele semne ale apariției fotbalului în România apar cam cu 30 de ani înainte de cele remarcate la Botoșani. Astfel, în 1888, la Arad se pomenește de un grup de tineri care “bate mingea” și se notează că “bara porții a fost adusă de tineri, pentru ca imediat după joc să fie dusă undeva pentru a fi în siguranță”.

Se bănuiește că Asociația Sportivă Macaby a fost cea care a susținut primele meciuri în zona botoșanilor. Totuși, cu doar câțiva ani mai târziu, în 1923 s-a fondat “Foot-Ball Club Botoșani”, prima echipă ce jucase organizat meciuri cu echipele din alte localități. 

Căpitanul Cubat

Sufletul echipei și cel care ținea echipa unită era căpitanul R.Cubat, un adevărat veteran al jocului. Formația avea următoarea alcătuire: Cubat, lt. Poșa, Hickel, Sommerfeld, Gheritzer, Paul Vitos, Wagner, Văsescu, Corneliu Rotundu, Witner și lt. Amza. Totuși, echipa s-a desființat după doar câțiva ani. 

Cubat a fost și căpitanul de la Societatea Sportivă “Dragoș Vodă”, înființată în 1929 sub președenția lui Ștefan Fianu. Echipa a fost cea mai puternică din nordul Moldovei și cea mai iubită de botoșăneni, învingând la CFR Pașcani și Vulturii Dorohoi.

Clubul Sportiv “Venus” Botoșani a fost fondat în 1924. Îl avea ca președinte pe maiorul Mateescu, comandantul batalionului 3 Grăniceri. În 1932 s-a reorganizat și s-a axat pe jucători din cadrul școlilor secundare. Tot în acea perioadă se menționează că s-au dus meciuri grele cu Vulturii Dorohoi, Avântul Fălticeni, dar și cu băieții de la Dragoș Vodă.

CITEȘTE ȘI:

POVESTEA celui ce se odihnește în singurul mormânt tip sarcofag din Eternitatea - FOTOGALERIE

Meciuri la bariera Sulița și echipa ziariștilor

Până în 1932, toate jocurile se disputau pe terenuri improvizate, amintit mai des fiind cel de pe câmpul de la bariera Sulița. La inaugurea stadionului din apropierea centrului orașului, în 1932, s-a cunoscut și o vădită înviorare a activității celor de la “Dragoș Vodă”. Deschiderea s-a făcut cu ocazia unui meci disputat între reprezentativa orașului Rădăuți și cei de la Dragoș Vodă.  Echipa botoșăneană avea următorul 11:
I. Ștefănescu – St. Fianu, E. Coter – M. Dohotaru, M. Livezeanu, A. Chirilă – G. Anton, V. Satmar, Fr. Ionescu, E. Bodo, V. Teodorescu. Ai noștri au obținut victoria.

Entuziasmați de popularitatea acestui sport, ziariștii din Botoșani au hotărât înființarea unei echipe doar a lor, idee preluată de la bucureșteni. Totodată, s-a acordat o mai mare importanță sportului și cronicile sportive au început să apară regulat în ziarele locale.

Cele 2.000 de capace și echipa textiliștilor

În tot orașul, indiferent de zonă, cete de copii jucau fotbal după un regulament aplicat la “buna învoială”. În maidane, curți mai mari, se auzea parcă larma specifică jocului. În lipsa unor mingi autentice, se  fugea toată ziua după o minge confecționată din cârpe și bine legată cu sfoară. În aceste condiții, jocul la cap și hențurile erau excluse, deși cei din alte orașe, unde jocul era mai dezvoltat, foloseau aceste reguli.

Ca fulgerul s-a răspândit, prin rândul copiilor și adolescenților, vestea că fabrica de chibrituri din Timișoara oferea o minge de fotbal gratuită celor ce colectau 2.000 de capace de la cutiile de chibrituri fabricate în orașul de pe Bega.

Clubul din Botoșani ce este semnalat prima oară într-o întrecere divizionară este Venus, în sezonul 1937-1938, ce activa în seria a 2- a a ligii de est a Diviziei C.  După război, în 1949, apare echipa Flamura Roșie, de pe lângă Fabrica de Textile, iar începând cu anul 1957 este menționată formația Textila Botoșani, care promovează în Divizia C. Aceasta este și echipa ce, mulți ani mai târziu, avea să se numească C.S Botoșani și să promoveze în 1973 în Divizia B.

Sursa: Monografia Orașului Botoșani (Ștefan Ciubotaru), Fotbal de la A la Z (Mihai Ionescu și Mircea Tudoran).

CITEȘTE ȘI:

Fostul portar Liliac revenit acasă: Botoşani cred că va avea o echipă de Divizia A