FĂRĂ PRECEDENT! Oamenii străzii s-au unit într-un proces colectiv și dau în judecată Direcția de Asistență Socială a Primăriei după ce au fost ținuți flămânzi 129 de zile

Situație probabil unicat în România: oamenii străzii de la Botoșani au decis să se unească pentru a deschide un proces împotriva Direcției de Asistență Socială (DAS) din subordinea Primăriei municipiului, pentru neasigurarea condițiilor minimale din starea de urgență.

 

Proces colectiv din... stradă 

 

Oamenii fără adăpost au fost strânși de pe străzi de echipajele Poliției Locale când România a intrat în starea de urgență și circulația a fost restricționată pentru toată lumea. Unii au fost cazați la Centrul de Noapte de pe Aleea Nucului, alții la adăpostul temporar din fosta Școală 3 din strada Tudor Vladimirescu.

 

Au stat închiși în total 129 de zile, cu o singură masă pe zi și fără a le fi asigurate condiții minimale de carantinare. Primeau o singură dată mâncare, la ora 12:00, în fiecare zi.

 

Ioan Asaftei este unul dintre cei care vor fi parte din procesul colectiv. Are 27 de ani și a fost abandonat de părinți în Maternitate. A crescut în centrele Direcției Copilului pe care le-a părăsit la 18 ani, conform legii. De atunci stă pe străzi.

 

Carantină cu o singură masă pe zi 

 

A îndurat foamea alături de alte persoane fără adăpost în carantina care a blocat în case oamenii din România, dar și de pe tot globul. El și alți cinci care au fost în aceste centre administrate de DAS vor să meargă în instanță. Numărul lor ar putea crește, odată ce și alții vor prinde curaj să își ceară drepturile.

 

Pe lângă faptul că au fost înfometați, de neînțeles a fost o directivă a conducerii DAS Botoșani prin care voluntarii din ONG-urile botoșănene nu au fost lăsați să le ducă un surplus de hrană oamenilor cazați în aceste centre.

 

„Intenționez să-i dau în judecată pentru condițiile care au fost și pentru mâncarea pe care ne-au dat-o. Ni s-a dat o masă pe zi, o mâncare pe zi nu dai la nici un câine, dacă o iei așa. Nu poți să trăiești cu o mâncare pe zi. Și dacă sunam pe Cristi să-mi aducă de mâncare, nu-l lăsa la poartă, trebuia să-mi aducă pe ascuns. Nu poți să mă ții în carantină două luni de zile cu o masă pe zi. Și vedem ce hotărăște instanța mai mult”,

Ioan Asaftei, persoană fără adăpost

 

”Doamnă, chiar așa prost mă credeți? Chiar dacă sunt eu boschetar...”

 

Au trăit ceva mai „bine” asistații sociali, care mai primeau pe lângă porțiile zilnice de mâncare câte o napolitană sau un pachet de biscuiți. Pe lângă felul 1 și 2 de mâncare, aveau parte și de o pâine întreagă, în timp ce celorlalți li se dădea doar jumătate.

 

Iar pe perioada weekendului, hrana caldă lipsea cu desăvârșire, oamenii primind doar conserve.

 

Apa era consumată de la chiuvete.

 

 

„Ăștia care i-a adus de la Școala 3, doar jumătate de pâine, felul 1 și 2. Cam atât primeam. Borș, dar era apă în două și felul doi ori erau paste, ori varză din aia, că avea un gust nașpa rău. Am dat la un câine varză și n-a mâncat-o nici câinele. Și fasole. Cam așa era mâncarea săptămânal. Și orez. Odată, am dat să duc gunoiul de la bucătărie și am găsit un ambalaj de la faină, era expirată. Și chiar în ziua aia a făcut gogoși, când a aruncat ambalajele. Parcă Dumnezeu m-a pus să mă uit al etichetă. Și spun: făina asta este expirată, voi ați făcut gogoși și ne dați nouă să mâncăm? – Nu e expirată, e data fabricării – «Doamnă, chiar așa prost mă credeți? Chiar dacă sunt eu boschetar»...”,

Ioan Asaftei, persoană fără adăpost

 

*paste oferite la centre

 

Unii dintre ei au ajuns la spital, având tot felul de afecțiuni, de la cancer sau ciroză la pancreatită cronică și epilepsie. Într-una dintre fișele medicale ale unui om al străzii, medicii au constatat și „dificultăți și proasta administrare a alimentației”.

 

 

Și oamenii străzii sunt tot oameni...

 

La adăpostul temporar din Tudor Vladimirescu persoanele cazate nu au avut apă caldă sau schimburi, fiind nevoiți să stea cu hainele cu care au fost strânși de pe stradă.

 

„I-au prins în carantină pe unii, cu hainele pe ei. Ei nu au avut unde să se schimbe, se spălau la chiuvetele alea cu apă rece. Mai încălzeau apă la fierbător, să se spele. Ori legislația prevedea altceva pentru oricare persoană. Eu nu am găsit nicăieri în legislație, să fie specificat, că oamenii străzii nu au dreptul la alte condiții. Când toate spațiile de autorizare, au fost autorizate de DSP”,

Cezar Tudose, președintele Asociației HAPPY

 

La Centrul de Noapte din Aleea Nucului condițiile de cazare au fost decente. Însă a apărut un alt „tratament” aplicat de reprezentanții unității, care în perioada de carantină au ținut bucătăria cu program cu acces de câte două ore dimineața, la amiază sau seara.

 

Au primit și un așa zis surplus de hrană care a constat în bulion, zahăr sau făină.

 

„Du-te la pensiune”

 

 

„În carantină ții tu bucătăria închisă, la atâția oameni câți eram acolo, 30 – 40? Ce poate să-și gătească el în starea de urgență din ulei, zahăr și bulion? Uleiul, făina, mălaiul, ce faci cu ele? Dă-mi ceva să mănânc, să bag în burtă. Să dai la un beneficiar ulei și bulion să facă mâncare, ce poți să faci? Doar să torni uleiul și sticla de bulion într-o tigaie și să le fierbi acolo, că nu ai ce să faci”,

Ioan Asaftei, persoană fără adăpost (foto jos)

 

 

Dacă mai aveau nevoie de câte unele de la magazin se rugau de paznic să meargă să le cumpere: „Dacă avea ură pe tine paznicul, nu mergea, stăteai și înnebuneai”.

 

Au încercat să-i umanizeze pe cei din centru, oferindu-le să guste din hrana pe care le-au preparat-o. Și au fost ironizați, drept răspuns:

 

„- Dacă nu-ți convine, fă scris.

- Bine, dar gustați oleacă mâncarea asta, vă rog frumos?

– Du-te la pensiune, dacă nu-ți convine”.

 

„Ne sunau mereu, că nu au ce mânca”

 

Înfometați și disperați au căutat ajutor prin telefon de la voluntarii Asociației HAPPY care de ani de zile ajută persoanele fără adăpost din municipiu.

 

„Ne sunau permanent: nu au ce mânca, nu au ce mânca. Încercam să le ducem câte ceva, la Școala nr. 3 era Poliția Locală. Ne-au zis că astea sunt directivele date de director, nu pot să primească nimic. Le duceam pe ascuns, dădeam pe geam ce aveam de dat. Pe când pe Aleea Nucului, o singură dată am reușit să le dăm ceva, pe urmă nu ne-au mai lăsat. Ultima solicitare la DAS a fost în noiembrie – decembrie când au stat două săptămâni, erau 10 – 12 persoane și o săptămână au stat cu o masă pe zi, la ora 12:00. Și noi voiam să le ducem încă o masă, iar în răspunsul DAS ni s-a spus că nu este voie. Mâncare autorizată, cumpărată din restaurant”,

Cezar Tudose, președintele Asociației HAPPY

 

ONG-ul a trimis adrese către DAS prin care a solicitat accesul la oamenii cazați în cele două centre.

 

Au primit răspuns, tot prin adrese, însă în realitate nu s-a schimbat ceva.

 

Hrăniți cu adrese

 

Printre altele, li se comunica că persoanelor din centre li se asigură măști de protecție, dezinfectant, săpun și hârtie igienică. Pe lângă masa zilnică. Lucruri care, spun „beneficiarii”, ar fi existat parțial sau „doar pe hârtie”.

 

„Hrana caldă sau pachetele cu hrană rece (pentru zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale) se asigură prin Cantina de Ajutor social, în cuantum de 15 lei / zi, același care se aplică tuturor beneficiarilor cantinei. Distribuirea hranei calde se face cu o singură autoutilitară autorizată pentru acest lucru, în următoarea ordine de priorități (...) Este practic imposibil de stabilit o oră exactă la care să ajungem cu masa la adăpost din cauze obiective ce țin în principal de traficul urban”,

Se arată într-una dintre adresele transmise de DAS 

 

*foto facsimil

 

„Oficial, nu comentez”

 

Prin adresă s-a recunoscut existența unei singure mese, care s-a încadrat în limita a 15 lei pe zi și o întârziere motivată de traficul urban. Ori în starea de urgență traficul rutier a fost aproape inexistent, orașul fiind pustiu.

 

Abia spre final, după ce reprezentanții DAS ar fi „studiat” legislația, a fost permis accesul voluntarilor cu donații pentru oamenii străzii.

 

Directorul DAS Botoșani, Dorin Burlacu, cel acuzat că ar fi dat ordinele de mai sus, a refuzat să comenteze situația: „Oficial, nu comentez. Să deschidă proces”, au fost singurele sale cuvinte.

 

„Poate găsim și noi un...om”

 

Cele petrecute în lunile de restricții, timp de 129 de zile, nu pot fi șterse cu buretele. Voluntarii de la HAPPY și oamenii străzii se află în căutarea unui avocat care acceptă să îi reprezinte: „Poate găsim și noi un avocat bun, cu inima bună, să ne ajute un om”.

 

Pentru că, dincolo de instituțiile statului, acești oameni chiar sunt ai nimănui, la acest moment neexistând o structură la care să apeleze pentru ajutor. Botoșănenii au donat pentru hrana oamenilor străzii, cumulat, în jur de 30.000 de lei.

 

Singurii care o fac sunt locuitorii acestui oraș prin voluntarii de la HAPPY care preiau donațiile lor și încearcă să le reducă oamenilor străzii dezumanizarea la care au fost supuși de pandemie și de unii dintre semenii cu funcții.

 

Perioadele în care s-a stat în carantină:

 

La Centrul de Noapte din Aleea Nucului:

 

  • 26 martie – 13 aprilie
  • 13 aprilie – 11 mai
  • 16 august – 30 august
  • 13 noiembrie – 27 noiembrie

 

La Adăpostul temporar de la Școala 3:

 

6 aprilie – 11 mai

13 noiembrie – 27 noiembrie

 

 

DESCARCĂ APLICAȚIA BOTOȘĂNEANUL PENTRU MOBIL:

download from google play download from apple store