Deşi obiceiurile lor sunt cât se poate de diferite, personajele noastre au descoperit că au ce învăţa unul de la celălalt.

Cocoşul cântă necruţător. Este ora cinci şi zece dimineaţa. Adică timpul pentru nea Mihai să înceapă o nouă zi de muncă. La ţară, în Botoşani, nimeni nu-şi permite luxul de a petrece dimineţile geroase în pat.

La Bucureşti, Robert nici nu se gândeşte să deschidă ochii. Munca la multinaţională începe la ora nouă. Are suficient timp să se bucure de dulceaţa somnului.

Nea Mihai îşi îngăduie câteva clipe pentru a se dezmetici din somn. Înviorarea se face la minus 15 grade Celsius. Pentru a se spăla pe faţă trebuie oricum să iasă din casă. 

În Bucureşti, pe Robert îl aşteaptă încă ore bune de somn.

După toaleta de dimineaţă, nea Mihai îşi pune burta la cale. Îl aşteaptă o muncă grea, aşa că şi micul dejun trebuie să fie bogat. Nu lipsesc pâinea, brânza, ceapa şi slănina. Şi pentru că afară e un ger de crapă pietrele, pe lângă o cafeluţă, nea Mihai îşi permite şi o tărie. Întremat şi încălzit, ţăranul e pregătit de treabă.

La Bucureşti, Robert dă şi el piept cu prima greutate a zilei. Alarma telefonului. Este trecut de ora şapte.

Înapoi la Botoşani, nea Mihai a început munca în forţă. Rânitul la vite este atacat cu disciplină militărească.

Este deja ora opt. Suficient de târziu ca Robert să nu mai ignore alarmele telefonului mobil. Când el abia se pregăteşte să înceapă ziua, la Botoşani, nea Mihai a trecut deja la următoarea misiune. Afară e ger şi nu-şi permite să facă pauze prea lungi.

Şi Robert este harnic acum. După ce a testat temperatura, şi-a făcut cafeaua în timp record. Nu-i mai rămâne decât să îşi aleagă ţinuta pentru birou şi să se avânte în traficul bucureştean.

În timp ce el este aproape gata să iasă din casă, la Botoşani, nea Mihai aproape că a terminat munca. Dimineaţa se încheie cam pe la unsprezece, unsprezece şi jumătate. O oră la care Robert riscă să ajungă la muncă, date fiind condiţiile de la oraş.