Elevii ar născoci orice ca să treacă BAC-ul: Fițuicile tatuate pe braț, noua găselniță

Diferitele moduri în care elevii se gândesc să trişeze când vine vorba de examene, mai ales de Bacalaureat, întrec orice limită. Cel puţin în imaginaţie.

 

Într-un articol publicat recent în ziarul Suplimentul de Cultură, intitulat „Bacalaureatul înţepător” dorohoianul Bobi, de la trupa „Fără Zahăr” şi-a imaginat o situaţie de-a dreptul bizară dintre un elev de clasa a XII-a care urmează să susţină proba scrisă a Examenului de Bacalaureat, la Limba şi Literatura Română, însă fiindcă nu a învăţat absolut nimic, aşa că îi cere ajutorul unui băiat care face tatuaje.

Redăm mai jos textul integral: 

— O sa doara, sa stii.
— Crede-ma, mai rau o sa ma doara daca pic bacul. Nu mai pup nici masina, nici macar bani de o bere de la tata.
— Na, tu stii mai bine. Dar de ce tocmai Riga Fripta?
— Aloooo! Riga Crypto. Te rog eu, fii atent! Asa simt eu ca o sa fie. Tot liceul mi s-a intamplat sa-mi pice chiar subiectele la care ma gandeam eu.
— Pai nu mai degraba iti faci o fituica?
— Nu pot. De data asta o sa stea cu ochii pe noi ca pe butelie. Asa nu o sa bata la ochi, ca nu are timp comisia sa se uite atent la tatuajul meu.
— Bai, tre sa recunosc, au venit multi nebuni la mine, dar unul care sa vrea un tatuaj cu comentariul de la Riga Crypton inca nu am intalnit.
— Crypto!
— Da, da. Hai, da mana stanga incoace. O sa te rog sa nu te uiti, ca altfel gresesc. Tu imi dictezi si eu te tatuez.
— Deci scrie asa. Publicata in 1924, integrata apoi in ciclul Uvedenrodedin volumul Joc Secund, poezia Riga Cryptosi Lapona Enigel este subintitula... aaaauuuu!
—    Stai asa, ia-ma mai usor, ca daca scriu repede doare mai tare. U-ve-den-ro-de. Repeta, te rog.
    Dupa doua ore

 — Asta cu Luceafarul intors pot sa ti-o fac la smecherie. Iti scriu lurafaecuL si se citeste invers, intelegi?
— Nu, mai, nu o sa am timp de smecherii, trebuie sa fie punct ochit, punct lovit.
— Hai, bine, desi cred ca ar fi fost foarte tare asta. Zi-mi.
— La nivel formal, poezia este alcatuita din doua parti, fiecare reprezentand cate o nunta. Formula compozitionala este aceea a povestirii in rama. Asta cu rama vad ca este scrisa mai ingrosat, cred ca e ceva important. Aauuu!
— Pai scriu si eu mai gros.
— Bine.
— Dar ce naiba inseamna asta cu rama?
— Stai sa vad. Aha, e vorba de povestire in cadrul unei alte povestiri, in cazul asta e o nunta intr-o alta nunta, intelegi? E de la faza aia in care nuntasul ii zice menestrelului sa cante cantecul ala pe care l-a cantat si vara trecuta. Si in cantec este de fapt expusa nunta asta alegorica din lumea plantelor.
— E un fel de hitul verii. Cine o canta, Smiley?
— Hai, nu am chef de glume acum. Ma si doare mana. Pot sa ma uit?
— Nu, inca nu. La urma.
— Ok. Mai scrie asa: in concluzie, accentul in aceasta balada cade pe antagonismul dintre slab si puternic. Ion Barbu ne prezinta drama incompatibilitatii si o lege nemiloasa a iubirii, in care cel slab este sacrificat.
— …cri-fi-cat. Gata?
— Gata, man.
— Mai citeste o data, sa ma asigur ca n-am gresit. Da, e corect.
— Pot sa ma uit?
— Da.
— Ha? N-ai scris nimic!!!
— He, he, pai ce, eram prost sa-mi stric firma cu tine?
— Si eu ce ma fac?
— Tu tocmai ai invatat comentariul.

Sursa: Vocea Dorohoiului

[[readotherarticle:botosaneanul.ro:42725:Elevii se dau zmei pe calculator, dar trag chiulul de la BAC: IATĂ situația în cifre ]]