Actrița Gabriela Nistorică s-a stins din viață în această dimineață, la vârsta de 83 de ani, după o îndelungată suferință.

A fost Societar de Onoare al Teatrului ”Vasilache” Botoșani. O legendă a artei păpușărești, un om de teatru exemplar, un spirit care s-a ridicat mereu deasupra ușurătății ființei, o forță artistică greu de egalat.

Gabriela Nistorică s-a născut pe 26 septembrie 1936 și a fost o viață artist păpuşar pentru mii de copii, pentru generații de părinți. A activat la Teatrul ”Vasilache” din Botoşani din 1953 până în 1993, pe scena căruia a interpretat peste 100 de roluri și a semnat regia a 18 spectacole.

A obținut Marele Premiu la Gala Naţională a recitalurilor păpuşăreşti, Botoşani, 1980, pentru recitalul Oul discordiei (împreună cu Iuliu Bocoş). La Festivalul Naţional, 1981, a fost distinsă cu premiul al IV-lea pentru acelaşi recital. A primit, în 1988, Premiul I la Gala Naţională a recitalurilor păpuşăreşti, Botoşani, pentru recitalul Suflet de copil. A obținut Premiul pentru regie la Festivalul Gulliver Galaţi,1996, pentru spectacolul Povestea Cenuşăresei şi a Motanului Încălţat.

A fost un om integru, un artist pentru care scena a însemnat înainte de toate muncă, asumare, profesionalism.

”În teatru, eu n-am făcut un personaj sau zeci de personaje. Pur și simplu am trăit acolo, m-am implicat, am fost una cu spiritul teatrului”, mărturisea actrița Gabriela Nistorică într-un interviu.

A urcat pe scenă atunci când teatrul se năștea la Botoșani. A susținut examenul în fata lui Max Weber, dirijor și compozitor, fondatorul și primul director al Teatrului Vasilache.

”Am avut șansa unor roluri bogate, complexe, chiar dacă era vorba de fetițe și băieței. M-au ținut în putere aplauzele copiilor. Ca actor, ori transmiți sentimente și, deci, faci teatru, ori faci altceva. Nu-i vorba să citești o poveste sau un scenariu de pe scenă, trebuie să trăiești sentimente…”, spunea Gabriela Nistorică.

Actriță pe scenă, tămăduitor de suflete pentru mulți. În afara teatrului, Gabriela Nistorică a pășit discret printre oameni. A refuzat, după pensionare, să mai participe la evenimente culturale, retrăgându-se într-un anonimat care aproape că a produs și efecte: puțină lume și-a mai amintit în anii din urmă de zecile de roluri, de intransigența dovedită pe scenă în aproape jumătate de secol.

Cu toate acestea, a ales să îi bucure și să îi aline pe oamenii simpli, pe cei care nu o văzuseră niciodată la teatru. Nu de puține ori pașii actriței făceau cărare de bunătate prin cartierele mărginașe, cu sacoșa plină de-ale gurii, pentru a hrăni sărmanii.

Și nu numai sărmanii sărăciți de nevoile vieții au avut parte de ajutorul actriței. Pe patul de suferință ea însăși fiind în urmă cu mulți ani, într-un spital din Cluj, medicul i-a dat o misiune pe care Gabriela Nistorică nu a ezitat să o ducă la îndeplinire, și anume să le încurajeze pe pacientele din salon, la fel de greu încercate de boală. Și a făcut ce știa mai bine: așa s-a jucat în salonul unui spital din Cluj ”Alba ca Zăpada”. În rol principal și pe toate vocile… Gabriela Nistorică. Aplauzele de atunci le-a purtat în suflet cu sfințenie.

Aplauzele nu s-au sfârșit. Ele continuă și astăzi, când actrița Gabriela Nistorică părăsește definitiv scena pentru a urca într-un univers stelar, pe un drum fără întoarcere.

Dumnezeu să o ierte și să o odihnească în pace!

Condoleanțe familiei!

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL: