Portocaliul de la Botoşani capătă de la zi la zi o paloare de porumb pus în hambare. Nu e o încercare de a face o figură de stil, ci o realitate. Ceea ce la început a părut a fi doar o glumă începe să prindă tot mai mult contur: la Botoşani partidul de guvernământ a cam ajuns la mâna primarilor de la sate. PDL-ul de aici calcă apăsat pe urmele PNL-ului „intelectualilor” Ţurcanu şi Romanescu, ţinta ironiilor de odinioară marca Flutur sau Diaconu. Primari de pe la Hăneşti sau Brăieşti, foarte la curent cu problemele judeţului şi ale ţării, au ajuns să pună la colţ parlamentari, directori, să facă strategii şi, aud mai nou, nu ar fi tocmai străini nici de lovitura de palat de la APIA. Cică i-ar fi deranjat şeful de acolo, aşa că s-au gândit ei că ar fi nimerit să-i dea un „eject”.
Sigur că lumea satelor trebuie reprezentată într-o structură de conducere a unui partid, mai ales atunci când vorbim de formaţiunea de la guvernare. Numai că, asemeni întregii ţări, şi în PDL s-a mers dintr-o extremă în altă. Dintr-o filială condusă aproape exclusiv de la municipiu, s-a ajuns să fie coordonată de pe la Răchiţi, Mileanca, Stăuceni, Corni, Mihălăşeni şi alte „metropole” dintr-astea. Cel puţin teoretic şi strict politic Constantin Pitorac de la Flămânzi îi dă ordine lui Mihai Ţâbuleac de la CJ, că aşa-i mai nou în PDL, şeful judeţului să fii, tot pleci capul când treci prin comuna... pardon, prin oraşul răscoalei de la 1907. Şi asta fiindcă primul e prim-vicepreşedintele filialei judeţene, iar celălalt un umil membru al Biroului Permanent Judeţean, funcţie pe care a căpătat-o prin statut, că dacă se ajungea la vot aveau grijă sătenii să-l rezolve şi pe el.
Şi dacă ar fi doar asta. Trist este că printre vicepreşedinţii care hotărăsc aşa în general cam ce e bine să se întâmple în dragul nostru judeţ îl regăsim, de exemplu, pe Ioan Urscahi, primar de Mileanca. Trecem peste trecutul lui PRM-ist, însă nu putem trece şi peste trecutul din comunism. Nenea ăsta, care acum e primar şi mare şef la PDL şi-a turnat la Secu’ tocmai un coleg de partid, care e numai profesor de istorie şi director al Casei Corpului Didactic. Gică Manole îi spune omului care e coleg cu un turnător. Printre vicepreşedinţi îl regăsim şi pe Vasile Adăscăliţei. Ei, omul ăsta, până prin primăvara anului trecut, a fost membru cu state vechi la PC. Era vice la Răchiţi, primarul a decedat, ex-militarul care şi-a dat puţin statul în judecată pentru că nu-i plăcea cum i-a recalculat pensia (statul ăsta de acum, condus de PDL, la el mă refer, pe el l-a dat în judecată), a lăsat baltă conservatorismul, a trecut la PDL, a ieşit primar, iar din aprilie e vice la PDL. Adică, de exmeplu, este şeful la toţi PDL-iştii ăia din municipiu care au cam făcut filiala PDL la Botoşani. Şi exemple de genul ăsta ar mai putea continua.
Au trecut aproape trei luni de zile de la alegerile din PDL şi n-am auzit nici unul dintre prim-vicepreşedinţii de la sate aleşi atunci, nici un vicepreşedinte rural, nici un secretar executiv de pe la vreo comună, să iasă la bătaie, să zică şi el ceva de USL, de reîmpărţirea ţării, să ia apărarea partidului. Nu, ei sunt şefi când e vorba de primit bani de la Guvern sau când e de pus o pilă pentru nu ştiu ce proiect. Când e de ieşit la bătaie nu mai e treaba lor, atunci ei sunt nişte membri umili de partid care-şi văd de comuna lor şi pe care-i dă altruismul afară din casă. Că din partid bag de seamă nu-i mai dă nimeni.
Sergiu BĂLĂŞCĂU
