”În copilărie, vreo cinci gospodării despărțeau casa părinților mei de cea a învățătorilor Hareta și Dionisie Pavlovici, cei care au fost printre primii dascăli ai satului Concești (judeţul Botoșani). Curțile largi, boierești, casa masivă, cu cerdac spațios și o grădină, în față, plină de flori, formau o miraculoasă „împărăție”. Erau, acolo, alt aer, altă lume, alt timp”, scrie Otilia Bălinișteanu în Ziarul Lumina.

„Doamna” (1910-1994), cum i se spunea, școlise, alături de soțul său, Dionisie (1899-1960), măcar două-trei generații din fiecare familie. Era o femeie mărunțică, uscățivă, ușor gârbovită, cu părul alb-zăpadă, tuns scurt, băiețește, cu tenul măsliniu, încrețit bine de riduri ce săpau fără milă.

Rostea cuvintele rotund, literar, fără a le înmuia, în bine-cunoscutul stil moldovenesc. Se adresa oricui cu „dumneata” sau „dumneavoastră”, folosind un ton elegant, dar autoritar. Zâmbea rar, rar de tot. Când se enerva, bătea ușor pământul cu vârful pantofilor, ridicându-se pe vârfuri, rostind numai o frază, usturătoare, dar corectă, încât cel dojenit n-ar mai fi greșit vreodată. Casa ei era o bibliotecă valoroasă pentru intelectualii satului.

”În conacul misterios am intrat prima oară pe la 6 ani. M-am ținut scai de mama, care, o dată pe săptămână, alături de alte câteva profesoare, mergeau la Doamna, „la cafea”. Era, de fapt, un fel de întâlnire secretă, în care, aveam să aflu mai târziu, se discuta, în mare taină, despre regimul comunist. Îmi amintesc perfect mirosul acelei case - un amestec de fructe pârguite și de cărți vechi. Doamna mi-a zâmbit cu economie și mi-a oferit, pe o farfuriuță delicată, de porțelan, dulceață roz, translucidă, de trandafir. Apoi s-a retras în camera alăturată, să servească, în cești la fel de fragile, cafeaua. Am savurat dulceața, întrebându-mă în sinea mea de ce zâmbește cu atâta zgârcenie... Târziu, după Revoluție, am dezlegat misterul”, spune Otilia Bălinișteanu.

Bătrâna dăscăliță cunoscuse opresiunea comuniștilor în cel mai dur mod cu putință. Unul dintre cei doi fii ai săi făcuse pușcărie politică. Născut la 14 martie 1936, absolvent al Facultății de Filosofie - secţia Ziaristică (1958), Florin ­Pavlovici a fost arestat în 2 februarie 1959, în același lot cu academicianul de mai târziu Alexandru Zub, sub acuzația de „complot contrarevoluţionar”.

Continuarea AICI

Nota red.: Pe 5 iunie se sărbătoreşte Ziua Învățătorului, care coincide cu data de naştere a dascălului Gheorghe Lazăr, întemeietorul învățământului modern românesc (5 iunie 1779 — 17 septembrie 1823). Instituirea aceste zile a învăţătorului a fost aprobată în 9 octombrie 2007 de Parlament şi apoi prin Legea nr. 289 din 29 octombrie 2007. Manifestarea are caracter educațional, național, apolitic și cultural.

(Foto: Ziarul Lumina)

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL: