Creştinii ortodocşi de rit vechi sărbătoresc Crăciunul pe 7 ianuarie. Această dată diferă de sărbătoarea Crăciunului din calendarul oficial, care are loc pe 25 decembrie.
Diferența de 13 zile este rezultatul folosirii calendarului iulian sau pe stil vechi, care este decalat față de calendarul gregorian sau pe stil nou.
Înainte de Hristos, existau două sisteme de calcul al timpului într-un an: cel al egiptenilor, cu 365 de zile și cel al românilor, cu 355 de zile. Aceste sisteme aveau o diferență de 10 zile între ele și de asemenea, niciunul nu era în concordanță perfectă cu calendarul solar.
Pentru a alinia aceste sisteme cu calendarul ceresc, împăratul roman Iuliu Cezar a adoptat în anul 46 î.Hr. calendarul iulian, bazat pe calculele egiptene. Acest calendar a fost utilizat de întreaga creștinătate timp de 15 secole și chiar și Sfinții Părinți l-au folosit la calcularea datei Paștelui la Sinodul I Ecumenic de la Niceea în anul 325.
De-a lungul timpului, s-a observat că exista o diferență de 11 minute și 14 secunde între calendarul iulian de 365 de zile și 6 ore și calendarul solar de 365 de zile, 5 ore, 43 de minute și 46 de secunde.
Aceasta a condus la o diferență de 3 zile între cele două calendare după 330 de ani. În timpul Sinodului I Ecumenic, echinocțiul de primăvară a avut loc în data de 21 martie în loc de 24 martie, așa cum a fost în anul 46 î.Hr. Începând de atunci, ziua de 21 martie a devenit referința pentru calculul datei Paștelui, conform Crestinortodox.ro.
Astronomii au descoperit că echinocțiul de primăvară retrogradează cu o zi la fiecare 123 de ani. Oamenii învățați ai acestei perioade au propus corectarea calendarului pentru că tabelele pascale nu mai corespundeau cu data lunii pline astronomice.
Astfel, în data de 24 februarie 1582, papa Grigorie al XIII-lea a introdus o reformă care a implicat suprimarea a zece zile din calendar, astfel încât data de 5 octombrie a devenit 14 octombrie. De atunci, acest calendar a fost numit gregorian sau stilul nou.
Cu toate acestea, la Congresul de la Constantinopol din 1923, majoritatea Bisericilor Ortodoxe au hotărât să renunțe la calendarul iulian și să adopte calendarul gregorian.
Cu toate acestea, data Paștelui a continuat să fie calculată pe baza calendarului iulian întrucât echinocțiul de primăvară are loc cu 13 zile mai târziu în acest calendar, ceea ce duce la o diferență între sărbătorile Pascale ale Bisericii Ortodoxe și cele ale Bisericii Catolice.
Numărând de la calendarul gregorian din 1582, astronomii au constatat că există totuși o diferență anuală între acesta și calendarul astronomic.
Această diferență ar face ca după 3500 de ani, calendarul gregorian să rămână în urmă cu o zi și o noapte. Calendarul ortodox a fost corectat în 1924, ținând cont și de această diferență.
Biserica Ortodoxă Română a adoptat calendarul gregorian în 1924, la fel ca majoritatea Bisericilor Ortodoxe. Aceasta a fost rezultatul unei consfătuiri inter-ortodoxe care a avut loc la Constantinopol în 1923, unde s-a hotărât îndreptarea calendarului și suprimarea diferenței de 13 zile cu care calendarul iulian rămăsese în urmă. Astfel, data de 1 octombrie a fost considerată echivalentă cu data de 14 octombrie în noul calendar.
Dar nu toate Bisericile Ortodoxe au adoptat calendarul gregorian. Biserica Ortodoxă Rusă, Biserica Sârbă și Patriarhia Ierusalimului folosesc în continuare calendarul iulian, la fel ca și Mănăstirile din Sfântul Munte Athos, cu excepția Mănăstirii Vatoped care sărbătorește în stil nou.
Aceste biserici și mănăstiri sunt cunoscute drept „pe stil vechi” și sărbătoresc Paștele și celelalte sărbători conform calendarului iulian.
Foto: romanialibera.ro)
