În nordul Moldovei, la Vorona, președintele lui Sepsi, Cornel Șfaițer, are cartierul general al familiei și afacerilor sale.
Comuna situată la 20 km de Botoșani e faimoasă cu precădere prin mănăstirea cu același nume, unde a viețuit în perioada interbelică viitorul patriarh Teoctist, iar în perioada comunistă chiliile au ajuns depozite de cereale pentru CAP-uri. Aici, aproape de locul în care se agață harta în cui, Șfaițer își petrece Sărbătorile și trage pentru momente de respiro printre sute de deplasări prin țară în interesul lui Sepsi sau al propriilor business-uri.
– Domnule Șfaițer, sunteți originar din Vorona, aproape de Botoșani, povestiți-ne, vă rog, câteva lucruri despre comuna faimoasă în România prin faptul că e singura cu 17 biserici!
– E o zonă superbă, unde revin de fiecare dată cu drag pentru a mă simți bine alături de familie și de prieteni. Iarna e un peisaj minunat, o atmosferă extraordinară și de fiecare dată pe 31 decembrie avem un festival de tradiții și obiceiuri populare, care transformă Vorona în capitala județului. Îi susțin în fiecare an pe cei care se implică în această sărbătoare. Aici am copilărit, aici am o parte din afaceri, cu mulți angajați.
– Am remarcat că la biserica din centrul comunei sunt două clopote pe care e gravat inclusiv numele dumneavoastră în calitate de donator.
– De mic am fost apropiat de zona aceasta religioasă și e normal să ajutăm parohia. În anii ‘60, bunicul a lăsat lucrări superbe în lemn la Mănăstirea Vorona, familia a avut legături puternice, de suflet, cu biserica.
– Organizați aici la un moment dat și partide de old-boys, la care aduceați o mulțime de foste glorii dinamoviste, dată fiind simpatia dumneavoastră de notorietate pentru ”câini”.
– Am o bază cochetă, cu două terenuri și o sală de sport, unde am organizat inclusiv partide amicale pentru FC Botoșani, Poli Iași, Suceava, FCM Bacău. Iar pentru meciurile de old-boys am invitat aici nu doar foști mari dinamoviști, precum Andone, Mateuț, Augustin sau Orac, ci și alte nume importante, gen Geolgău sau Vlădoiu. Chiar în perioada asta lucrez să-mi amenajez o sală specială cu amintiri din fotbal, un loc în care să mai stau la povești cu prietenii, să mai vedem împreună un meci.
– De unde provine pasiunea pentru Dinamo?
– Din vremea adevăraților ”câini”, în frunte cu frații Nunweiller și Dinu. M-am atașat de acest club din perioada fotbalului spectacol produs de Dudu Georgescu și Dumitrache, am prins în perioada liceului, la Brăila, marea campanie europeană de la începutul anilor ‘80. Am fost pe stadion cu Dinamo Minsk, cu Liverpool. Pentru că situația financiară îmi permitea, călătoream mult pentru a vedea live cele mai importante partide. Am venit pe vechiul ”23 August” inclusiv la celebrul cuplaj din 1985, când au fost aproape 100.000 de oameni în tribune și pe pista de atletism, până aproape de teren.
– Sunteți membru Elite DDB, un program în regres după demiterea abruptă a lui Rednic. Vă retrageți și dumneavoastră?
– Nu. E păcat însă pentru ceea ce se întâmplă. Nu-mi închipuiam niciodată că Dinamo va ajunge într-o asemenea situație. Cred că a fost vorba și de neșansă, pentru că echipa a arătat un fotbal bun în majoritatea meciurilor, cu excepția celui cu Sepsi, când au fost depășiți la toate capitolele. S-au comis greșeli, au venit jucători nepregătiți, doar să fie la număr. Cu o pregătire serioasă de iarnă, îmi doresc să traverseze perioada de criză, dar nu va fi ușor.
– A fost o eroare îndepărtarea lui Rednic?
– Mircea putea redresa echipa, chiar dacă s-au creat anumite tensiuni. Jucătorii nu suportă criticile, probabil a existat și un dezechilibru în vestiar. Asta s-a simțit din afară.
– Vi se pare salutară numirea lui Stoican?
– Să dea Dumnezeu să reușească, dar nici Stoican nu are prea multă experiență. Nu prea a lucrat la un nivel înalt în ultima parte a carierei sale. A prins un sezon bun în precedentul său mandat, când era acolo Anghelache și a avut parte inclusiv de un lot ofertant. Dar nu prea a mai adunat rezultate în trecutul apropiat.
– Înainte să acceptați propunerea de la Sepsi, ați purtat discuții pentru a veni în conducerea lui Dinamo. Vă felicitați acum că ați refuzat?
– Am o oarecare undă de regret, dar timpul și afacerile nu-mi permiteau să fac acel pas. Mi-era greu să stau 4 zile la Botoșani și 3 zile la București. Dinamo e un club foarte greu.
Click AICI pentru interviul integral
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
